Prima imagine face parte din transferul periodic si periculos de ”imagine” (e periculos pentru noi, nu pentru ei; astfel de imagini ne sedeaza cu promisiuni, ne fac sa aiurim ca Moldova este numai ceea ce a vazut tanti Merkel, ne amîna dezamagirea înca un pic si înca un pic si tot asa).
A doua imagine face parte din transferul periodic si periculos al unor amarîti de elevi spre o scoala mai buna (asa scrie pe ele). Ca aceste autobuze se dezmembreaza de la tusa soferului, ca ele au costat 77000 de pesos (dublu fata de pretul real), ca ele sunt pur si simplu urîte ... sunt lucruri peste care moldoveanul de rînd poate trece cu umor, iar Guvernul ”urmeaza sa” astepte ca ”institutiile statului sa îsi faca datoria”.
Un consultant bun îti va spune sa te asociezi cu oameni puternici, care au si vor avea reputatie, care sunt interesati de ea, iar astfel sa poti construi o parte din propriul prestigiu. Suna bine pîna aici, nu-i asa? Merge-o întînire chiar si cu-un Schuebel mai de la noi; ce sa mai zicem de-un Barroso sau Merkel?
Tot pe aceeasi reteta, haideti sa vedem cu cine lucreaza statul? În cazul de fata, firma ucraineana Ucravto. A auzit cineva de firma asta pîna la scandalul cu pretul platit de noi toti pe aceste autobuze? N-are nici un rost sa faceti exercitiul achizitionarii de microbuze Mercedes în locul acestor cutii diforme; n-are rost pentru ca Guvernul ar iesi net în dezavantaj.
Cum ar putea statul/Guvernul sa aiba o imagine buna daca el îsi asociaza reputatia cu autobuzele Ucravto? Daca va vrea vreodata sa fie un manager respectat, statul/Guvernul trebuie sa stie ca un partener cu brand reputat transfera întotdeauna credibilitate unui proiect si reduce riscul unui rezultat prost. Pentru multe business-uri, reputatia e bunul cel mai de pret, e garantia viitorului sau. În Moldova nu s-a ajuns nici macar la pacatosul criteriu de alegere pe baza ”pretului cel mai mic”. Poate e timpul sa alegem parteneri cu reputatie care sa ne duca (la propriu) pîna într-o tara europeana. Suntem prea saraci pentru proiecte de o calitate atît de îndoielnica.
Sunt si voi fi deranjat de standardele duble – cum poate politicianul moldovean sa selecteze pentru propria persoana cele mai scumpe, aspirationale si reputate branduri, iar cînd vine vorba despre banul public din tara în care traieste si pe care trebuie sa o conduca spre o viata mai buna ... alege autobuze ce arata second-hand cînd sunt noi si plateste cît pentru clasa premium?
N-avem cum sa ajungem cu aceste autobuze la tanti Merkel acasa. Din simplul motiv ca se vor descompune pîna acolo. Si chiar daca vom ajunge, nimeni n-o sa ne creada. Credibilitatea este o problema de brand, de brand de tara, de Guvern în acest caz. Neamtul va întelege ca e vorba despre standarde si se va întreba: ”Ce fel de stat e asta? Ce aleg pentru sine cei care conduc acest stat si ce aleg pentru poporul pe care îl conduc?”
Va las sa raspundeti în liniste, fara emotie, rational. O sa va doara mai putin. La multi ani!
P.S. Le dedic materialul studentilor mei care m-au întrebat de multe ori ce analiza as fi facut daca eu eram student atent la cursul meu de ”Analiza electorala si marketing politic”.