Una din dimensiunile pe care se pot cauta diferente între natiuni si sisteme politice este si ”distanta fata de putere”*. Daca Geert Hofstede a vizitat sau nu mintea politicienilor nostri, cred ca puteti raspunde singuri dupa o saptamîna în care candidatul la presedintie a fost gasit la 7972.69 km de la Chisinau, tocmai în Bethesda, Maryland. Si asta daca o tii doar în linie dreapta pîna la computer-ul doamnei Veronica Bacalu de care depinde toata informatia pe care noi muritorii de gînd o putem avea despre domnia sa; noroc ca doamna în cauza mai face unele postari pe Facebook si Odnoclasniki.
Cu tot respectul pentru cariera doamnei Veronica Bacalu, trebuie sa stie în ce tara ar putea ateriza. În tara în care politicienii aflati la putere, dupa 3 ani de cautari, propun ca la functia suprema în stat sa ajunga o persoana care pleaca de la statutul de ilustra necunoscuta în tara sa. Despre cît de mult îsi doresc cetatenii acestei tari un presedinte, cît se identifica cu el, cîte sperante îsi pun ei în ”mamuca” ce le va rezolva toate problemele … nu cred ca trebuie sa va conving dupa trei ani de ”urmeaza sa vedem”, ”sunt sanse sa”, ”trebuie sa”. Dna. Bacalu, dincolo de cei multi ani petrecuti în afara Rep. Moldova, va pleca la un astfel de drum cu un handicap greu de remontat într-un an si jumatate. Si apoi, oare cîte tari din lumea asta îsi pun ca presedinte o persoana a carei notorietate cu indulgenta atinge 1%? Gîndindu-se la acest demers de a propune un candidat la presedintie, oare dna. Bacalu considera ca Rep. Moldova e o tara normala, ca oamenii care au propus-o sunt normali sau macar ”aproape” de cetatenii ce i-au votat? Avînd în vedere elementele de mai sus si intuind structura unei persoane cu realizarile Dnei. Bacalu, mie unul venirea dînsei în Rep. Moldova, fie si pentru functia suprema în stat, mi se pare extrem de putin probabila.
În rest, ce-ar mai fi din aceasta noua saptamîna a întelegerilor esuate? Poate doar ca, pentru a opri declinul PLDM, domnul Vlad Filat si domnul Valeriu Strelet s-au pus pe treaba si au dat lectii jurnalistilor si sociologilor care nu vorbesc despre realizarile guvernarii. Nu stiu ce pozitie au luat jurnalistii, dar eu mi-am însusit lectia si pot face deja un exercitiu de ”prezentare a lucrurilor dintr-o perspectiva pozitiva”: asadar, 17% din cetateni înca nu s-au lamurit daca tara lor merge într-o directie buna sau gresita (pe cuvîntul meu de sociolog ca asta este vestea buna; cei 61% care considera ca tara merge în directie gresita, iar 22% în directie buna – ambele sunt vesti proaste).
Tot saptamîna trecuta, poate domnul Ghimpu s-a lamurit ca asta nu-i o tara normala si oricîte argumente gaseste pe o arie destul de îngusta, pozitia PL nu are cum sa fie apreciata nici macar de o parte consistenta a propriului electorat; proprii simpatizanti e posibil sa fi obosit dupa atîtea pilde relativ prostesti (apropo de asta, ”asul în mîneca” o consider o metafora aiuristic aleasa, nu e o virtute; este semnul trisatului, cel putin la poker). Si apoi, de ceva vreme, exista o generatie de politicieni de la care ne luam periodic ”la revedere”:
· 5 aprilie 2009 – PPCD 3.04%, 29 iulie 2009 – PPCD 1.91%, Presedinte Iurie Rosca
· 5 aprilie 2009 – MAE 1.01%, Presedinte Veaceslav Untila
· 5 aprilie 2009 – PDM 2.97%, Presedinte Dumitru Diacov
· 28 noiembrie 2010 – AMN 2.05%, Presedinte Serafim Urechean
Si lista ar putea continua cu Vladimir Turcanu (Patidul Moldova Unita), Victor Stepaniuc etc. Domnul Diacov a înteles rapid lectia administrata cu bisturiul electoral; PL-ul domnului Ghimpu nu e departe de o situatie similara, diferenta este ca PDM a înfiat un lider locomotiva, în vreme ce PL a facut copii la vremea lor care din timp în timp aduc oxigenul necesar macar la primaria din Chisinau. Cine stie însa cînd acesti fii mai mult sau mai putin rataciti în politica noastra nu se vor decide ca e timpul sa gîndeasca doar cu creierul lor si sa renunte la partidele uni, bi sau tri-cefale din care fac parte.
Dar, Dl. Ghimpu a facut ceva bun fara discutie în aceasta perioada: a ajutat ”partidul balama” al domnului Dodon sa se pozitioneze într-un loc caldut unde poate culisa si spre stînga si spre dreapta. Linia de demarcatie între PCRM si restul lumii s-a tras, iar pentru a trece dintr-o parte în alta, electorii probabil nu se vor mai grabi atît de tare sa creasca un alt partid de dreapta pîna la 30%.
Sa privim cu speranta la urmatoarele întelegeri de pe scena politica; pîna la urma, ele se fac pe spatele nostru al tuturor. Sa privim cu speranta si sa apreciem guvernarea ca si luna asta vom lua salariu, pensie de la stat (iertati-ma, maxima nu-mi apartine, dar într-o tara anormala, dupa o luna de munca, normalitatea unei retributii sau plata pensiei trebuie trecuta la rubrica performanta a guvernarii). Probabil si acesta este tot un rationament care e menit sa ne apropie de cei care ne conduc; nici extrema cealalta, a unei apropieri excesive nu e de recomandat … ati vazut ce a patit vasul Concordia dintr-un simplu exces de prietenie. Vasul de croaziera deloc de lux ”Alianta Întelegerilor Esuate” va fi nevoita însa sa acosteze aproape de cetateni … curînd, foarte curînd.