Aceasta pe de o parte. Pe de alta, respectivul fenomen e ocultat cu grija parinteasca de actuala Putere. Iar fenomenul e urmatorul: pe fundalul tracanelilor Puterii despre libertatea pe care a obtinut-o presa in perioada guvernarii liberal-democrate, in RM are loc un proces de instaurare a unor practici de extractie totalitara. Nu cred ca comunistii vor reusi sa dezlantuie o „revolutie de catifea”, dar despre un „totalitarism de catifea” putem deja vorbi. E adevarat, un totalitarism inca timid, dar, totusi, totalitarism.
Prin totalitarism intelegem aplicarea unor practici totalitare care constau in dictatura unei minoritati, majoritatea populatiei fiind lipsita de drepturi si de libertati. In cazul nostru minoritatea o formeaza elita care guverneaza, iar majoritatea suntem noi, cetatenii, care suntem lipsiti de drepturi si libertati. Nimeni n-o sa ma poata convinge ca intr-o tara in care n-a fost demontat Sistemul creat de comunisti si in care Justitia si Presa sunt controlate de cateva grupari oligarhice cetatenii beneficiaza de drepturile si libertatile pe care i le garanteaza Constitutia.
„Totalitarismul de catifea” despre care vorbeam mai sus se manifesta prin insusi existenta presei guvernamentale, care nu se declara ca atare, dar care exista realmente. Este „firesc” ca aceasta presa sa fie ostila pluralismului de opinii din societate. In legatura cu aprecierea mitingului din 3 noiembrie respectiva presa si-a asumat dubla postura de procuror si proroc (stie ce se va intampla maine) care de fapt e o dubla impostura. Este firesc ca un asemenea eveniment sa fie perceput diferit si tratat in mod diferit de catre diferite categorii sociale? In mod normal, da. Cum a procedat insa presa guvernamentala? Prevalandu-se de „interesul national” si „idealurile proeuropene” a incercat sa puna pe trunchi capul celor care au cutezat sa nu aplaude manifestarea din PMAN. Acestia au fost declarati eretici, antistatalisti, antieoropeni, procomunisti, radicali, marginali, inconstienti s.a.m.d. dupa cunoscutul principiu bolsevic „cine nu e cu noi, e impotriva noastra”. Daca aceasta nu e o manifestare de totalitarism, apoi ce este?
Partizanii Puterii nu admit alt punct de vedere si se caznesc sa ne convinga ca mitingul a fost necesar, „pe exterior”, pentru a transmite un mesaj Europei ca moldovenii vor in UE, si „pe interior” pentru a consolida fortele proeuropene si a-i mai tempera pe comunisti. Admit asta, dar trebuie sa spunem lucrurilor pe nume pana la capat, iar adevarul este ca mitingul a fost necesar in primul rand actualei guvernari pentru 1. a-si reface imaginea dezastruoasa si 2. a deturna atentia societatii de la gafele si abuzurile comise. Dupa scandalurile legate de crima din Padurea Domneasca, distrugerea AIE 2, cardasia deschisa cu comunistii in primavara acestuia an, instrainarea frauduloasa a Bancii de Economii si a Aeroportului, Coalitia PLDM-PD a inteles ca are o imagine dezastruoasa si trebuie sa inventeze ceva care s-o reabiliteze in fata electoratului. Lumea intreaga la cap a inteles ca acest miting nu a fost organizat atat de dragul Europei, cat de dragul refacerii imaginii partidelor de la guvernare in perspectiva viitoarelor alegeri parlamentare. Privit in acest context mitingul a fost o ampla actiune de manipulare a societatii. Da, nu neg, majoritatea celor veniti la miting sunt sustinatori sinceri au parcursului proeuropean al RM, dar asta nu schimba datele problemei. Sunt sigur, daca aceiasi oameni, care au fost in PMAN pe data de 3 noiembrie, ar fi fost invitati la un miting consacrat grelelor pacate ale actualei guvernari, ei ar fi venit si ar fi vorbit cu totul altceva.
A recunoaste acest adevar nu inseamna a fi mai putin patriot si proeuropean, cum insinueaza presa guvernamentala care practic ii refuza societatii dreptul de a avea o alta opinie decat guvernarea. Argumentul cum ca pozitia ocupata de oponentii mitingului este distructiva deoarece induce stari de spirit defentiste e fals. La fel de fals e si argumentul potrivit caruia cei care nu au aplaudat mitingul ar fi macinati de niste frustrari si ghidati de interese personale. Guvernarea actuala s-a compromis prea tare pentru a pretinde sa iasa basma curata. Un popa curvar care s-ar apuca sa propovaduiasca inocenta nu ar fi cea mai indicata si credibila persoana. Chestia asta cu „hai sa uitam totul” si sa „mobilizam masele” in numele unui „ideal maret” face si ea parte din „tacamul” gandirii totalitare. De la 1917 incoace popoarele din „spatiul ex-sovietic” au fost victimele a mai multor campanii de „mobilizare” in „numele idealurilor”. Iata de ce, jurnalistii din presa guvernamentala care i-au atacat si-i ataca pe cei care si-au exprimat scepticismul fata de respectivul miting ,volens nolens s-au plasat, in mod penibil si descalificant, pe pozitiile unei gandiri totalitare de tip comunist. O societate normala, libera si pluralista trebuie nu numai sa admita, dar si sa stimuleze diversitatea de opinii. Incolonarea societatii sub drapelul unanimitatii face parte din arsenalul totalitarismului, nu al unei democratii autentice. O presa normala (democratica) discuta in contradictoriu problemele, dar nu asculta in pozitie de drepti si cu mana la chipiu indicatiile guvernului, nu vaneaza si denigreaza „ereticii” sub pretextul promovarii „maretelor idealuri”.
Pozitia de aparatori ai Puterii, alaturi de cele de procuror si proroc, este a treia impostura a presei guvernamentale. Asadar, putem vorbi de tripla impostura a presei guvernamentale. Guvernarea, in mod normal, a avut nevoie - si mai are si in continuare! - nu de laude, ci de o critica necrutatoare pentru a intelege ca societatea nu e formata dintr-o gloata de tampiti, ci de oameni care judeca si de opinia carora trebuie sa tina cont. Sa lauzi o guvernare care patru ani si-a facut de cap si a desconsiderat cu cinism societatea numai pentru „meritul” ca (pauza) componentele ei „s-au impacat” mi se pare nu numai penibil si descalificant, nu numai o impostura, nu numai o manifestare de oportunsim, ci si o manifestare de gandire tipic totalitara.
Repet, e vorba de un totalitarism inca „de catifea”, dar totusi totalitarism. Nu ma mir daca si acest punct de vedere va fi calificat drept "extremist", "procomunsit” si „antieuropean”.