Adica, devii un pic politician. Si fiindca politicul este o sfera unde se actioneaza cu tot felul de mijloace, ajungi sa faci si tu la fel. Luptam cu oponentii politici, îi combatem, îi distrugem. Ne aliem cu un politician pentru a-l demola pe altul, apoi - cu al treilea pentru a-l demola pe primul. În sensul acesta, avem si printre noi, comentatorii politici, Voroninii, Filatii, Plahotniucii si Urechenii nostri.
Exista apoi un public consumator de comentarii politice, care, la rândul lui, începe sa ne semene noua si, în consecinta, politicienilor.
Cât de departe este omul normal si viata normala de toate astea! Cât de departe este de multe ori adevarul si morala de toate astea! Ei bine, uneori vorbim si noi în numele cetateanului, a adevarului si a moralei, dar o facem – iarasi – la fel ca politicienii. Adica demagogic.
Cum sa pastrezi luciditatea, dar si o minima morala, cum sa nu devii „politician”? O sa ilustrez prin despartirile din politica noastra din ultimul timp. Un fruntas pleaca dintr-un partid pe chestia ca nu se mai împaca cu liderul, lasând, totodata, sa se înteleaga ca liderul respectiv este, de fapt, un ins corupt si pornit pe un drum periculos. Ce ne facem noi, comentatorii, dar si cetatenii, care stiam ca liderul respectiv este un ins corupt si ca oricând ar putea porni pe un drum periculos înca înainte ca fruntasul respectiv sa adere la partidul respectiv? Ce ne facem noi, care am votat partidul respectiv nu atât gratie liderului, cât mai degraba gratie fruntasului respectiv precum si altora ca si el care i s-au alaturat acelui lider? Noi am crezut ca, daca ei au aderat, înseamna ca stiau cine este acel lider si ca, prin urmare, au vazut în el mai multe decât vedeam noi. Au vazut inclusiv faptul ca îi vor putea corija actiunile si comportamentul.
Câta responsabilitate simte acel fruntas acum când pleaca, pentru ca într-un fel ne-a tradat si acum am ramas „unu la unu” cu liderul corupt?...
Ce abordare trebuie sa avem în acest caz noi, comentatorii? Poate trebuia sa-l oprim pe acel fruntas atunci când el a vrut sa adere la partidul respectiv? Iar daca nu l-am oprit atunci, ci chiar l-am laudat, poate era cazul sa-l oprim acum când a vrut sa plece din acel partid?
Or, daca nu l-am oprit nici atunci când a venit, nici acum când a plecat, s-ar putea sa fim întrebati, unde e consecventa si morala noastra?...
SURSA: Ziarul "Timpul"