Ma tot uit la televizor cu speranta de a auzi niste dezbateri sanatoase si inteligente asupra problemelor orasului nostru, tot astept sa mi se spuna cu claritate: iata problema si iata rezolvarea. În locul acestora însa mi se baga pe gât spectacole, demagogie, replici otravite. Si daca domnii candidati nu-mi ofera ce astept - si anume, analize calme -, încep sa discut cu mine însumi. Adica, sa-mi fiu mie însumi si candidat, si alegator. Iar primul lucru pe care îl facem noi împreuna - eu candidatul si tot eu alegatorul - este, de pilda, sa comparam ce au izbutit ultimii doi primari ai Chisinaului, Serafim Urecheanu si Dorin Chirtoaca. De la Urecheanu ne-au ramas în minte amândurora câteva lucruri - îmbunatatirea unor sosele, deschiderea unor linii noi de troleibuz, procurarea de ambulante. Asta în vreo zece ani... Dorin Chirtoaca a reusit cam tot atâtea actiuni mari - îmbunatatirea unor sosele, rezolvarea problemei mirosului din oras, instalarea unor jocuri pentru copii în tot municipiul si procurarea de troleibuze - numai ca nu în zece, ci în doar patru ani. Este un progres în raport cu Urecheanu? ne întrebam noi, eu candidatul si eu alegatorul. Evident! ne raspundem.
Totusi, candidatul din mine sustine orgolios ca se putea face si mai mult. Alegatorul cade de acord, dar vrea, totodata, sa auda si niste argumente drept dovada. Aici eu, ca si candidat, ma blochez, pentru ca nu ma pricep la administrarea orasului si astept un ajutor în acest sens, adica, niste angajamente de la adevaratii candidati. Dar de la ei îmi vin doar fraze generale, acuze si întepaturi. Când îi asculti pe acesti insi, ai impresia ca parca ar fi niste extraterestri. Din vorbele lor ar rezulta ca pâna la 5 iunie 2011 vom avea orasul pe care îl avem - cu bugetul, serviciile, specialistii si ritmul lui de dezvoltare -, iar odata cu venirea lor la primarie toate vor deveni „extraterestre”: bugetul va fi de vreo zece ori mai mare, serviciile si specialistii vor fi la nivelul celor din Occident, iar ritmul de dezvoltare al capitalei va fi pur si simplu demential.
Am obosit sa tot aud refrenul „Bani în Chisinau sunt, ei trebuie gasiti!”. Este o banalitate pe care o repeta toti, de la posesorii de jeepuri pâna la boschetari. Domnilor politicieni, nu-mi mai spuneti atâta ca bani sunt, dati-mi macar un exemplu concret cum pot fi gasiti acesti bani. Le-as mai propune alegatorilor un exercitiu pe care îl fac eu. Sa-si imagineze ca sunt în iunie 2015, la sfârsitul mandatului unui Dodon sau Bodiu sau Buliga sau Chirtoaca sau... Oare vom putea spune atunci ca, iata, gata, a încetat plombatul-cârpitul soselelor, ca am rezolvat problema gunoaielor, ca vor înceta sa creasca preturile, ca nu vom fi hartuiti atâta de „Termocom” etc., etc.?
Si, în general, stimati alegatori, sa nu mai participam la campania electorala pe care ne-o impun politicienii, ci sa ne organizam fiecare „campania” lui si, la 5 iunie 2011, sa luam o decizie în conformitate cu constiinta noastra, nu cu balacareala lor.
P.S. Din pacate, munca asupra unei emisiuni de televiziune, precum si a unor proiecte literare nu îmi mai lasa timp pentru a sustine în continuare aceasta rubrica. Îmi iau o pauza, cu speranta de a reveni. (C. C.)
SURSA: Ziarul "Timpul"