La noi s-a produs un lant de evenimente în care tipicul s-a împletit într-un mod cu totul bizar cu atipicul. Am avut o revolta a tinerilor, ai carei participanti au fost victimele unor represiuni brutale. Pâna aici, ne aflam în albia unui caz oarecum tipic. Mai departe, însa, exemplul Moldovei devine unul atipic. Guvernantii, care s-au facut vinovati de revolta tinerilor soldata cu devastarea cladirilor si cu represiunile brutale, în loc sa-si asigure pe orice cai, inclusiv ilegale, ramânerea la guvernare, evitând astfel pedeapsa iminenta, permit desfasurarea, la 29 iulie, a unor alegeri anticipate corecte. Este de imaginat asa ceva în alta parte? Nu cred. Mai departe. La alegeri înving rivalii comunistilor, adica reprezentantii celor care au participat la revolte, suportând abuzurile comunistilor. Ca au învins fostii opozanti, iarasi pare ceva tipic, adica un eveniment care putea sa li se întâmple si altor popoare. Atipic e faptul ca noii guvernanti nu îi sanctioneaza în niciun fel pe cei care se fac vinovati de producerea revoltei si de represiunile organizate. Este oare de imaginat în alta parte ca fostii guvernati sunt lasati în pace? Nu cred. Comunistii nu sunt pedepsiti nici macar pentru multiplele cazuri de coruptie si abuzuri de pe timpul guvernarii lor. Tot atipic mi se pare si faptul ca guvernantii AIE organizeaza, la rândul lor, un scrutin anticipat corect la 28 noiembrie 2010, când riscul revenirii la putere a comunistilor era mare.
Si uite asa, în urma acestui sir de inconsecvente, cedari, compromisuri, slabiciuni, noi am câstigat gloria de „poveste de succes” în ochii Europei...
Ma uitam la cele doua cladiri împrejmuite de gardul de metal înalt si îmi ziceam ca ceea ce s-a întâmplat este în mare parte opera unui om, Vladimir Voronin. Inclusiv milioanele de lei care sunt necesari acum pentru refacerea edificiilor. În alte parti, un fost lider de tara era pedepsit doar pentru a zecea parte din cele faptuite de Voronin. Deunazi, am ramas masca în cazul în care un ministru din nu mai stiu ce tara si-a dat demisia pentru ca primise în câtiva ani onorarii de câteva mii de euro de la o simpatizanta. La noi, omul nu a trebuit sa paraseasca tara precum liderii Tunisului ori ai Egiptului, el nu sta la puscarie si nici macar pe banca acuzatilor. Este deputat, liderul celei mai mari fractiuni parlamentare si pune conditii guvernarii AIE.
Iata cum, prin jocul sofisticat al politicului, democratia, ca si cum, învinge, noi ajungem „poveste de succes”, iar demnitatea si moralitatea unui popor si ale unei societati ramân „cu capul spart”.
SURSA: Ziarul "Timpul"