Atunci raspunsul meu a fost cît se poate de plauzibil: Recean nu este din sistem, deci, este o piesa incomoda pentru oligarh.
Cu trecerea timpului, lucrurile s-au mai limpezit. Astazi trebuie sa constat cu tristete, ca împreuna de alti cetateni, m-am grabit oferindu-i credit de încredere lui Recean. Am gresit, cînd l-am descris ca pe un manager care va merge ferm si deschis înainte, va lupta cu structurile maiotizate din sistem.
Ultimele cîteva luni, Recean a aparut în toata splendoarea, proiectîndu-ne imaginea unui functionar ordinar, speriat de moarte sa nu-si piarda fotoliul, si care în situatiile de criza îsi vîra ca strutul capul în nisip.
Astfel, la 5 decembrie 2012, Valentina Litvinov, sefa biroului moldovenesc al Interpol a fost chemata la audierea comisiei pentru securitate nationala. Aceasta nu a negat, dar nici nu a confirmat faptul monitorizarii lui Plahotniuc de catre Interpol.
Ministrul de Interne, care ar fi putut da un raspuns clar pe aceasta problema, era de negasit. Mai tîrziu am aflat, ca acesta, în regim de urgenta, si-a luat o deplasare peste hotare! Or, deputatul Ion Butmalai declara atunci pentru presa, ca doamna Litvinov l-ar fi informat pe ministru Recean despre situatia cu monitorizarea lui Plahotniuc. Reîntors în tara, Recean într-un mod stoic a pastrat tacerea, alaturîndu-se turmei deputatilor, lipsiti de curaj si discernamînt.
Cînd s-a întîmplat vanatoarea domneasca, domnul Recean facea schi la munte, fiind printre ultimii care a aflat si a avut o reactie publica pe acest incident tragic.
Or, cînd a trebuit sa apara în fata comisiei parlamentare, Recean iarasi, subit, a disparut, ca si multi alti fuctionari, gen Zubco, Timofti, etc.
La 11 februarie, în presa a aparut un material senzational. Ma refer la documentul emis de Interpol la 10 august 2007, în care se solicita informatii despre activitatea lui Plahotniuc, suspectat de conexiuni cu gruparea criminala Solntevscaia. Documentul, are numar de înregistrare, semnatura unui oarecare M.Cojocaru, ce confirma receptionarea acestuia, date confidentiale despre activitatea unor functionari si businessmani suspusi din Federatia Rusa.
Documentul este intersant, fiindca se pliaza peste datele furnizate de EUobserver privind implicarea BEM în spalari de bani, dar si cazul Magnitski.
Aparitia uni document de o asemena importanta, ar fi trebuit sa explodeze societatea. Or, “presa curajoasa”, a luat ca de obicei apa în gura. Ei vor deveni viteji mult mai tîrziu, felicitîndu-se cu victoria, dupa ce altii îsi vor asuma riscurile promovarii acestui document.
Dar daca tacerea presei lase este înteleasa, atunci tacerea ministrului Recean pare a fi una anormala.
Normal ar fi, ca domnul ministru sa organizeze o conferinta de presa, la care sa ne spuna clar si foarte franc: este documentul prezentat authentic sau nu? A fost monitorizat Plahotniuc de Interpol sau nu? Cine minte: politologii si jurnalistii, inclusiv si subsemnatul, sau domnul Papusar?
Fiindca acest lucru înca nu s-a produs, îmi asum dreptul de a crede ca ministrul fie se teme de Papusar, fie este santajat de acesta, fie a subscris la conjuratia tacerii, pentru a nu perturba linistea în AIE.
Dar în aceasta situatie, domnul Recean subscrie la crima, acopera un criminal în structurile puterii. Daca o va tine tot asa, atunci nu mai înteleg de ce ne trebuie un asemenea ministru de interne, care în loc sa lupte cu criminalii, le asigura protectie de stat!