In ambele, aparent, s-a exprimat o atitudine rezervata fata de performantele Aliantei, din care putea fi usor citita si o doza sesizabila de frustrare si dezolare a europenilor.
De altfel, nimic nou acesti doi functionari nu au verbalizat. Totul este cunoscut demult. Rolul acestor declaratii ar putea fi mai curind unul simbolic. Cind asemenea declaratii fac demnitari de un asemenea rang, ele exprima, probabil, nu doar pozitia proprie, dar si o atitudine deja existenta in cancelariile europene, reflectind un soi de surmenaj politic a birocratiei europene.
Astfel, Dirk Schuebel a punctat urmatorul gind: “Politicienilor de aici le lipseste o viziune despre viitorul acestei tari sau, altfel spus, ei nu atrag suficienta atentie viitorului acestei tari. Ei mai mult se concentreaza pe problemele personale, pe problemele partidului pe care il reprezinta. Si daca politicienii nu dau un exemplu bun, cum poti sa te astepti de la oamenii obisnuiti sa faca altceva”.
La fel si Kalman Mizsei, e de parerea, ca în «ultimii 2-3 ani, Moldova nu s-a inhamat la reforme profunde».
Mai multi analisti au incercat sa decripteze sensuri profunde in aceste declaratii. Astfel, la o prima vedere, Schuebel se pare ca ar avea dreptate. AIE nu a formulat nici o idée nationala, nici un plan de reglementare a conflictului transnistrean, nici o conceptie clara a politicii externe, nici un document serios referitor la securitatea nationala, nici un plan clar, fezabil si realistic de reformare si depolitizare a justitiei (Strategia de reformare a justitiei poate trezi cel mult un zimbet, ca si strategia Moldova 2020). AIE pina azi nu are o agenda comuna, un mesaj unic si coerent, o pozitie, nemaivorbind de un efort conjugat cel putin pe o problema vitala. Cu exceptia, probabil, luptei cu opozitia si comunismul. Nici mesajul de integrare europeana, care se regaseste si in denumirea Aliantei, nu mai pare a fi imbratisat de toate componentele AIE, fiindca, un partid este unionist, altul – eurosceptic, si doar unul, European (in retorica).
Faptul ca in opinia lui Schuebel, liderii AIE nu au viziune despre viitorul tarii, suna de fapt ca o sentinta. Ambasadorul se referea probabil la pozitia pe problema istoriei, viitorului acestui stat (ne unim cu Romania sau ne edificam propia statalitate si natiune politica), atitudinea fata de NATO, etc. Pentru europeni, elitele, care lupta contra proprilui stat (recunoscut de ONU, UE, CoE) – eprezinta un caz unic, ce-i amuza la maximum.
Si totusi, nu mai sunt tentat de a oferi atita plusvaloare acestor declaratii. Si am sa explic de ce.
Initial, in mai 2011, Schuebel a fost acela care a declarat, ca luna de miere a cuplului Uniunea Europeana-Republica Moldova s-a încheiat. UE va fi mai atenta, si chiar mai intransigenta fata de elita conducatoare. Ei, si? De atunci am avut atacurile raider asupra bancilor, scandalul cu vinderea armamentului in Armenia (implicate Ministerul Economiei si al Apararii,) scandalul recent cu arendarea de catre flota Iranului a dreptului de utilizare a drapelului Moldovei in transportarea petrolului (operatiune a Ministerului Transportului). Ca sa nu mai amintesc de privatizarile strigatoare la cer a patrimoniului de stat, subordonarea justitiei, politizarea tuturor agentiilor (SIS, Curtea de Conturi, CCA), inchiderea unor posturi TV, condamnarea unor lideri politici (Viorel si Victor Topa, cercetarea lui S.Corobceanu, A.Plugaru, si multi altii) . Unde a fost pozitia intransigenta a UE? De ce nu urmaresc cu microscopul si nu sanctioneaza aceasta putere, la fel cum o faceau anterior? Ce sens au aceste declaratii, daca nu urmeaza penalizari?
De fapt, sensul acestor pozitii vociferate in public este unul cit se poate de pragmatic. Ele nu au dreprt scop atentionarea AIE, asa cum s-a crezut pina acum. UE, constienta, ca AIE se decredibileaza prin unle actiuni pe care le produce, incearca sa-si lustuiasca propria imagine.
Astfel, desi in public UE le arata guvernantilor din deget, la intilnirile private, ii sustin la toate capitolele. Drept confirmare a celor spuse, e faptul ca in ciuda criticilor expuse, suma granturilor si creditelor europene creste vertiginos. Doar in primele citeva luni ale lui 2012, datoria externa a tarii a crescut cu 200.000.000 dolari! Mai vreti argumente? Creditele se ofera fara monitorizare, angajamente, conditionari. Din motive geopolitice. Atunci, despre ce principii si valori mai vorbim? E un caz clasic de standarde duble, nimic mai mult.
Cum se contrazic europenii?
In martie 2012, Dirk Schuebel, a afirmat ca Moldova ar putea obtine un regim liberalizat de vize doar dupa ce îsi va asuma angajamentele cerute de UE, în special cel ce tine de adoptarea Legii antidiscriminare. Legea a fost adoptata. Ce-i mai departe? Unde-s vizele? Raspunsul e simplu. Mai departe, avem iarasi pachete de legi si actiuni vizind implementarea acestora. Adica, mai departe trebui sa creiam institutii! Va dati seama, cit timp ne va lua…
Tot Schuebel a specificat ca UE nu sustine Alianta de la guvernare de la Chisinau, nu sustine un partid politic, dar sustine tara. “Si, de fapt, si alegatorii partidului comunistilor, aflat in opozitie, tot profita de ce facem noi”.
Ce sa va zic? Are simtul umorului ambasadorul. PCRM a pierdut NIT-ul, simbolica, presedintia Florestiului. Presedintele raionului Basarabeasca in general a fost arestat. Si necatind la toate acestea, comunistii in viziunea ambasadorului, au de cistigat… La fel si PSD, PPCD, Antimafia. Toti liderii acestor partide au dosare penale, unii fiind si in puscarie.
Apropo, cite credite a primit RM in 2005-2009? De ce in 2009, UE tergiversa trecerea la etapa negocierii regimului liberalizat de vize? De ce FMI nu dorea sa aloce credite in plina criza?
Ca sa intelegeti, ca, critica UE la adresa AIE nu costa nici o para chioara, va propun sa analizam mai atent declaratiile contradictorii ale celor doi oficiali, aparute, repet, concomitent.
Astfel, necatind la criticile aduse, Dirk Schuebel s-a aratat optimist in ceea ce priveste reformele intreprinse de partidele din cadrul Aliantei. “In ultimul timp relatiile in cadrul Aliantei s-au imbunatatit. Asta imi da speranta ca acele decizii luate de catre Guvern de comun acord, vor aduce cu ele nu doar imbunatatirea mediului de afaceri dar si a intregului proces de reforme”.
Deci, Schuebel lauda reformele. Uitati-va insa, ce spune Miszei: „Ceea ce lipseste Moldovei, este ceea ce i-a reusit Georgiei, care este o tara controversata, dar care la nivel economic, la nivelul reformei statului, reducerii coruptiei, diminuarii aparatului de stat, s-a dovedit a fi un model pentru toate tarile post sovietice si ale Comunitatii Statelor Independente. Si trebuie sa spun ca Moldova în ultimii 2-3 ani nu s-a inhamat la aceste reforme profunde”.
Pai, dragi diplomati, avem reforme sau nu? Sunt progrese sau nu? Sustineti ceea ce face domnul papusar, sau nu? Ce atitudine aveti fata de pozitia Curtii Supreme de Justitie din Londra? E grav, sau e foaie verde? Ce ziceti despre dosarul penal al deputatului PD Guma, deschis la Bucuresti? E ok? Atunci, spuneti-o franc, s-o stim cu totii…
Si in fine, Dvs criticati sau laudati guvernarea, ca eu, personal, si cred ca si miile de cetateni, nu mai intelegem nimic…