Vehementa cu care curtea îsi apara “demnitatea”, trezeste un sentiment de stupoare si deceptie concomitent. Unui cititor neinformat, i se poate creea impresia, ca puterea preseaza o institutie cu indivizi curati ca lacrima, care ar putea fi ridicati la nivel de martiri si eroi nationali, demni de toata admiratia si chiar venerarea publica. Situatia însa, este departe de a fi asa.
Curtea, cel mai des, a avut o prestatie lamentabila, în special dupa demiterea lui Dumitru Pulbere. Dorindu-l pe Lupu presedinte, AIE a violat în mod cinic mai multe legi, inclusiv Legea Suprema. Actul legislativ a fost compromis în sine, prin numeroasele abateri de la norma si chiar procedura legala.
Spre exemplu, în anul 2010 au fost în jur de 48 de sesizari la Curtea Constitutionala. Este o cifra impunatoare. Din actele analizate de curte, aproximativ 1/3 au fost declarate neconstitutionale! Deci, AIE, viola în mod constient Constitutia, deci si principiile statului de drept. Unele cazuri au fost mediatizate, gen:
- detinerea concomitenta a functiilor de ministru si deputat (o încalcare grava a principiului separarii puterilor);
- demiterea lui Ion Muruianu (încalcarea arbitrara a procedurii);
- decretul lui Mihai Ghimpu din 24 iunie 2010 (depasirea atributiilor);
- modificarea legii cu privire la statutul judecatorului, conform carora, judecatorii, din cauza carora RM a pierdut procese la CEDO, sa fie sanctionati disciplinar (tentativa de a supune justitia);
- modificarea legii despre Curtea Constitutionala, prin care parlamentul interzicea Curtii sa examineze actele normative cu caracter individual (gen eliberarile din functii, etc) (uzurparea prerogativelor CC);
- Tentativa de modificare a constitutiei prin lege organica (20 septembrie).
Evident, Curtea a respins aceste acte normative. Dar sa nu credeti ca, Curtea a demonstrat curaj civic si coerenta juridica. În cazul detinerii concomitente a functiilor, Curtea si-a exprimat pozitia peste 6 luni, adica atunci, când însusi membrii aliantei au refuzat de aceasta practica.
La 5 mai 2010, Curtea e emis o hotarâre rusinoasa, permitând prin texte ambigui si contradictorii demararea referendumului de modificare a constitutiei! Hotarîrea mentionata a fost o tradare a principiilor constitutionalismului.
Decretul lui Ghimpu – a fost o „operatiune planificata” de PL-PD. Primul se erija în toga de aparator al românitatii, al doilea, trebuia sa se adreseze la CC si sa combata decretul, erijându-se în „aparator al statalitatii”.
Curtea Constitutionala a admis modificarea practicii sale anterioare, si a permis puterii sa anuleze un sir întreg de garantii sociale.
CEC nu a executat recomandarea Curii de renumarare paralela în 2010 si a listelor suplimentare. La rândul sau, curtea nu a întreprins nimic pentru a impune propria decizie, nu a emis macar un comunicat de presa, prin care sa-si expuna pozitia mai dur.
Curtea Constitutionala a refuzat la 8 februarie 2011 sa solutioneze problema termenului de alegere a sefului statului si nici nu a întreprins vreo masura ca Parlamentul sa execute adresa sa de a clarifica procedura prin lege organica. Practic, Curtea a permis uzurparea puterii în stat. Atunci, Parlamentul a neglijat cu obraznicie decizia Curtii din 8 februarie 2011 de a analiza în 3 luni procedura de alegere a sefului statului.
Respingerea tentativei de modificare a constitutiei prin lege organica (20 septembrie 2011) a fost produsul unei lupte crâncene. În CC erau judecatori (Puscasu, Tanase, Sterbet) care erau gata sa sustina propunerea AIE, si doar presiunile organismelor internationale i-au facut sa cedeze. Atunci, judecatorii curtii, la presiunea unor deputati liberali, au decis sa se rafuiasca cu propriul membru-Dumitru Pulbere. Ultimul a fost demis din functia de presedinte în cel mai rusinos si obraznic mod posibil. Operatiunea, dupa cum am mai mentionat, fiind planificata de temutul papusar. Cu demisia acestuia, curtea a degradat iremediabil.
Dupa toate acestea, judecatorii mai au tupeu sa vorbeasca despre demnitate si noblete? Nu domnul Tanase, când era ministru, declara, ca ar alunga peste70% din judecatori? Sau poate, nu se referea la CC? Apropo, astazi Tanase face zilnic declaratii politice, comentând cu orice prilej, ba chiar în lipsa acestora, anumite actiuni ale liderilor politici. De ce nu este demis?
Mai mult ca atât. Curtea Constitutionala si-a depasit flagrant competenta si si-a permis sa anuleze la 12 ianuarie 2012 procedura de alegere a Presedintelui Republicii Moldova în totalitate, fapt absolut inadmisibil. Curtea urma doar sa constate încalcarile, daca au existat, iar sa intervina putea doar în procesul validarii mandatului de sef al statului si nicidecum anterior acestui proces. Mai simplu vorbind, curtea trebuia sa anuleze buletinele nevalabile, fara a anula scrutinul. Aceiasi curte, anulând amendamentele facute la legea anti-raider, a creat teren propice pentru asemenea practici în viitor. Aici mai putin conteaza argumentele curtii, ca asa-numitul „pachet anti-raider” a vizat institutiile financiare din sectorul bancar si nu litigiile privind executarea contractelor civile de furnizare a echipamentului si a tehnologiilor speciale sau privind recuperarea cheltuielilor de judecata, cum este cazul „Registru”. Ei au creat spatiu de manevra pentru raideri, devenind practic complici cu acestia. Si asta e cel mai important, si nu vaicarelile magistratilor.
În situatia creata, nu sunt totalmente lipsite de sens acuzatiile venite din partea Comitetului pentru Apararea Constitutiei si Democratiei, care solicita demisia lui Alexandru Tanase din functia de presedinte si din cea de judecator al Curtii Constitutionale.
Astfel, curtea a deraiat de la functia sa principala – cea de paznic al constitutiei. Cu toate consecintele de rigoare.
SURSA: Blogul lui Bogdan Tirdea