Presedinti si premieri condamnati în 2011-2012
Pentru a întelege drama unor lideri politici, propunem mai jos o lista a unor dosare penale demarate în 2011 -2012. Condamnarea mai multor lideri cu greutate vine sa confirme gîndul, ca democratizarea devine un proces paneuropean si global, si în consecinta, nimeni nu mai poate fi la infinit, mai presus de lege. În special, în spatiul European si la hotarele lui. Democratizarea este un raspuns al elitelor europene la criza economica, prin care se încearca minimalizarea protestului social al maselor.
Astfel, Silvio Berlusconi, ex-premierul Italiei, a fost acuzat pe cazul dansatoarei Ruby, pentru ca a întretinut relatii sexuale contra cost cu o minora. Tot Berlusconi poate încasa 3 ani si 8 luni de detentie pentru masinatiile financiare prin procurarea drepturilor de transmisie la mediatrustul Mediaset.
Nicolas Sarkozy la fel este acuzat pe cîteva dosare. Un dosar e conectat de vinderea submarinelor catre Pakistan. Altul este dosarul Betencourt, dupa numele miliardarei Liliane Bettencourt, mostenitoarea firmei L’Oréal, care în 2007 a oferit jumatate de milion de euro, bani gheata, pentru prezidentialele de acum cinci ani. Al treilea dosar dosar tine de clanul Gaddafi. Campania din 2007 a lui Sarkozy ar fi fost finantata cu 50 de milioane de euro de provenienta libiana.
Astazi cel putin cîtiva presedinti de state îsi ispasesc pedeapsa în puscarie. Ex-presedintele Israelului Mose Katav e întemnitat pe 7 ani pentru violul unei subalterne.
Fostul presedinte francez Jacques Chirac a fost gasit vinovat si condamnat în decembrie 2011 la doi ani de închisoare cu suspendare pentru “conflict de interese”, “deturnare de fonduri publice” si “abuz de incredere”. Acesta achita salarii unor persoane fantoma, pretinzînd ca ar activa în cadrul primariei.
Ex-liderul Egiptului Hosni Mubarak a primit un termen de detentie pe viata pentru coparticipare în omorul demonstrantilor pasnici.
Ex-premierul Ucrainei Iulia Timosenco ispaseste din octombrie 2011 o pedeapsa de sapte ani de închisoare pentru «abuz de putere» la procurarea si tranzitarea gazelor rusesti.
În Tunisia, la 13 iunie 2012 ex-presedintele tarii Zine El Abidine Ben Ali, a fost condamnat în absenta, la închisoare pe viata de catre un tribunal militar, din cauza rolului sau în represiunea violenta din Thala si Kasserina.
În România, ex-premierul, ex-presedintele senatului, ex-presedintele PSD, Adrian Nastase a fost condamnat la 20 iunie 2012 definitiv la doi ani de închisoare cu executare. Procesul a durat ani în sir, fiind aproape imposibil de finisat cu success. Nastase a fost condamnat în dosarul „Trofeul calitatii”, în care era acuzat de strângeri ilegale de fonduri pentru campania electorala din 2004, când a candidat la presedintie din partea PSD. Verdictul magistratilor Curtii Supreme este definitiv si urmeaza sa fie pus în executare. Aflînd de verdict, Nastase a încercat sa se sinucida. De fapt verdictul, se pare ca era pe de o parte o razbunare personala a lui Basescu, pe de alta parte un produs al presiunilor UE, care cerea prestatie la capitolul reforma justitiei. Încarcerarea unui individ de o asemenea greutate politica va fi un sacrificiu important pe altarul sacerdotilor europeni, care de la fiecare stat cer asemenea «ofrande».
Amintim în acest context, ca mai putin de o luna înainte (28 mai 2012), Ioan Avram Muresan, ministru român al agriculturii în perioada 1998-2000, a fost condamnat la 7 ani de închisoare cu executare, o pedeapsa extrem de severa în comparatie cu procesele similare.
Tot în iunie 2012 a fost condamnat si temutul oligarh si papusar român SOV- Sorin Ovidiu Vîntu. Vîntu va face un an de închisoare în dosarul de santaj în care a fost implicat si Sebastian Ghita. Un oligarh care controla TV, partide, întreprinderi, politricieni, parea de neînvins. Iata ca a fost învins.
Tot asa, cum anterior au fost zdrobiti în Rusia asa oligarhi multimiliardari, ca Boris Berezovski,( ЛогоВаз) Mihail Hodorcovski, (РоÑпром Груп, Ðенатеп) Vladimir Gusinski, (ÐоÑÑ‚ Груп) si altii. Acestia au supus întreaga economie, mass-media si elita politica. Dar au fost totusi striviti de catre Putin.
Cînd vor fi judecati baronii criminali din Republica Moldova?
Cred ca nu voi gresi mult, daca voi afirma, ca PD este partidul cu cei mai corupti lideri politici din Moldova. Un presedinte al acestui partid îsi proteja afacerile, prin canale administrative, ale propriilor copii, fiind în relatii strînse cu miliardarul Stati. Alt presedinte e legat cu domnul papusar, fiind implicat în mai multe decizii dubioase, pe cînd era spicher comunist. Un vice-presedinte e miliardar, fiind pe timpuri casierul PCRM. Un ministru al economiei era implicat atunci, si acum în scheme dubioase.
Dar justitia, desi anevoios, ajunge si la ei. Ce-i drept, de peste hotarele Moldovei, fiindca aici, aceasta e la cheremul lor.
La începutul lui iunie 2012, deputatul moldovean Valeriu Guma a fost condamnat de Tribunalul Bucuresti la 2 ani de închisoare cu suspendare într-un controversat scandal de coruptie. Guma, care are o fabrica în judetul Buzau, este acuzat ca a mituit un functionar public român, ca sa fie scutit de plata unor penalizari de sute de mii de dolari. Din pacate, Guma nu poate fi pus în detentie, din cauza imunitatii parlamentare si protectiei din partea AIE! Avocatul lui Guma pierzînd definitiv contactul cu realitatea, a încercat sa invoce imunitatea acestuia în fata justitiei din Romania, acuzandu-i pe anchetatori (culmea!), ca nu ar fi cerut avizul Parlamentului de la Chisinau pentru judecarea alesului moldovean. A uitat însa ca Valeriu Guma nu este cetatean român, asadar nu se bucura de imunitate. De altfel, Guma nu se lasa, avînd tupeul sa ajunga la Curtea Suprema de la Bucuresti. De fapt, sunt cunoscute legaturile personale foarte strînse ale lui Dumitru Diacov cu conducerea PSD român: Geoana, Iliescu, Ponta, etc. Poate, aici e toata miza.
La mijlocul lunii iunie 2012, Înalta Curte din Londra a demonstrat ca Vlad Plahotniuc este beneficiarul final al atacurilor raider la Victoriabank, Banca de Economii si compania ASITO. Amintim, ca actiunile au fost depozitate în mai multe companii off-shore. O saptamîna mai tîrziu, s-a aflat, ca prim-vicespicherul este cercetat penal în Cipru pentru atac raider, iar Ministerul de Externe de la Chisinau încearca sa-l apere pe cai diplomatice.
Aici se impun cîteva observatii. Curtea de la Londra este o institutie cu o reputatie incontestabila. Decizia nu mai poate fi discutata si neglijata. E ca si o condamnare. Decizia curtii este o lovitura sub centura nu doar lui Plahotniuc, dar si AIE per ansamblu. Asta si din considerentul, ca în mod normal, Procuratura Generala ar fi trebuit sa deschida un dosar penal pentru a elucida tranzactiile dubioase descoperite de Curtea de la Londra. Deci, observam si aici musamalizare si acoperire politica, ceea ce prin definitie este un delict.
Or, nu poti ascunde la infinit adevarul. Chiar daca îti cumperi partide, justitie, «praimuri», «timpi», «ghimpi», avocati, presedinti, jurnalisti, analisti, forumisti… Desigur, toti acesti mercenari vor boci, tipa, musamaliza, manipula, acuza, turna zoi pe cei care le critica stapînul. Vor scrie sute de articole despre cît de rai sunt Filat, Smirnov, Sevciuc, Dodon, Putin, Gubin… Si asta cu un singur scop: sa sustraga atentia de la cel care i-a cumparat cu 30 de arginti, si care-si face capitalul pe saracirea sutelor de mii de cetateni.
Dar, chiar daca nu cînta un cocos, soarele oricum rasare. Atît UE, cît si SUA, tot mai insistent cer toleranta zero fata de coruptie. Si vor rezultate. AIE, pentru a parea imaculata, si a primi bani, oricum va fi nevoita sa sacrifice pe cineva. Fie pe Guma, fie pe domnul Papusar, fie pe altcineva, din grei cum a facut-o România cu Nastase.
Deci, epilogul se va produce oricum. Oligarhii mai devreme sau mai tîrziu pierd razboiul. Asa a fost în toate statele CSI. Asa a fost în UE. Asa se produce azi în România. Asa se va produce, dupa 2015, si în Republica Moldova, daca AIE nu va actiona categoric si în termen restrîns. Doar ca în 2015 banca acuzatilor ar putea fi mai larga…