Deci, pentru o perioada scurta de timp, razboiul politic din interiorul AIE a încetat. Apare o perioada «interbelica», cînd principalii actori din AIE vor reîncepe negocierile privind redivizarea topului puterii. Va însemna aceasta ca Filat devine «politicianul Nr.1», iar Plahotniuc «businessmanul Nr.1», ramâne de vazut. Nu credem ca în Moldova este simplu de separat politicul de business, ba chiar aproape imposibil.
2. Ghimpu, daca sa-i dam crezare, nici nu era la curent cu decizia data (ca si în cazul întelegerilor Lupu – Filat – Dodon privind alegerea lui Zinaida Greceanîi la functia de presedinte), ceea ce confirma faptul, ca acesta este exclus total din procesul decizional al AIE. Presupun, ca însusi Lupu a aflat în aceeasi zi de 28 decembrie despre decizia adoptata, fiind impus s-o vocifereze. Oricum, nu excludem, ca prin absurd, Lupu, ar putea încerca sa revina la functia de candidat al AIE, daca se va reusi depistarea/cumpararea voturilor necesare din fractiunea PCRM.
3. Pasul facut de Marian Lupu confirma ca el nu este independent în decizii. Practic, 2 saptamîni consecutiv, dl. Lupu repeta cu insistenta ca va mai candida o data si iata acum, brusc, fara o argumentare plauzibila, el se retrage. E limpede, ca aceasta decizie a fost asumata de anumiti oligarhi care stau în spatele acestui politician. Acesti oligarhi au înteles ca Marian Lupu, ca proiect politic si economic, este unul esuat si, respectiv, ei au hotarît sa-si retraga actiunile din aceasta «întreprindere falimentara» si sa se orienteze spre un alt candidat sau format al puterii. Argumentele sunt la suprafata. Lupu a fost impus sa formeze Consiliul pentru reformarea justitiei, sa sustina modificarea constitutiei prin lege organica, sa iasa în apararea raiderilor, fiind astfel ostracizat de europeni (spre exemplu, Dirk Schuebel). Tot el a criticat dur întîlnirile lui Filat cu Smirnov din Germania, organizate sub egida OSCE. Din pacate pentru Lupu, si OSCE, si Catherine Ashton, si reprezentantii SUA au salutat întîlnirea, fapt ce a fost o lovitura de imagine grea pentru Lupu. Amintim, ca Lupu pleda pentru tergiversarea adoptarii legii bugetar-fiscale si a bugetului de stat, fiind dur apostrofat de misiunea FMI în Moldova. Trebuie sa fii integral lipsit de inteligenta politica, ca sa faci asemenea declaratii.
Daca ipoteza cu “sacrificarea lui Lupu” este valabila, atunci ideea de coalitie de centru-stînga înca ramîne pe tapet. Lupu trebuia sacrificat, fiindca candidatura acestuia nu poate fi acceptata de PCRM, fiind o lovitura pentru imaginea partidului.
Prabusirea titanilor…
4. Putem vorbi de faptul ca Marian Lupu se prabuseste definitiv ca lider national, riscînd în viitor sa-si piarda si fotoliul de presedinte al PDM în favoarea lui V.Plahotniuc. Compromiterea lui Lupu atragea dupa sine si erodarea raitingului PDM, cît si a întregii aliante. Retragerea sa a fost partial motivata de dorinta lui Plahotniuc de a salva PDM de prabusirea totala, prezentîndu-l drept un lider «întelept», care s-a dezis de ambitiile prezidentiale, în numele «salvarii tarii». Oricum, tertipul nu va prinde, fiindca Lupu înca la 28 septembrie, în adresarea sa catre natiune, a afisat vointa de retragere din functia de candidat la presedintie, dar nu a facut-o. Mai mult, el a compromis AIE, prin obligarea deputatilor de a prezenta buletinul la iesirea din cabina de vot, moment care, dupa logica lucruruilor, va trebui sa fie dur sanctionat de Curtea Constitutionala. CC ar putea chiar impune dizolvarea parlamentului, lucru de care iarasi Lupu se va face vinovat.
Acum spatiul politic va fi integral dominat de cei trei Vlazi, din care doar Filat si Voronin pastreaza titlul de lideri nationali, moment argumentat prin raitingul înalt, fractiuni parlamentare numeroase si pozitile de putere politica si publica. Ghimpu, lipsit plus la toate, si de functie, ramîne un lider marginal si ca reiting, dar si ca incluziune în procesele decizionale.
Scenarii versus ecuatii
5. Decizia lui Marian Lupu de a nu mai candida la functia de Presedinte, practic da startul restructurarii Aliantei de guvernare si revizuirii Acordului de constituire a acesteia. Astfel, toate prevederile Acordului AIE, cît si ale suplimentului la acesta, nu mai sunt valabile. Acestea trebuiesc si vor fi revizuite. E clar, ca prin gestul sau, Marian Lupu a ucis doi politicieni concomitent –pe sine si pe Mihai Ghimpu, care a pierdut automat fotoliul de speaker.
Astfel, se deschide cîmpul de manevra pentru toti actorii politici.
Aici exista trei modele de baza ale interactiunilor politice. PLDM ar putea negocia separat cu PCRM “harbuzul”, iar PD o coalitie de centru-stînga.
AIE ca entitate ar putea negocia cu socialistii lui Igor Dodon. Faptul ca AIE nu a transmis nici un semnal socialistilor, ne permite sa presupunem ca se «analizeaza» toate scenariile.
6. Am putea analiza diferite ecuatii politice si candidaturi înaintate de AIE, care ar permite depasirea crizei prezidentiale:
a) candidaturi din partea societatii civile (Nicolae Chirtoaca, Gheorghe Duca, Ion Sturza, Igor Munteanu, etc.).Îmi vine greu sa cred, ca AIE va oferi fotoliul prezidential unor candidati din societatea civila. Ar fi prea multa democratie pentru o republica atît de mica. Aceasta ar fi posibil doar daca se reduc dramatic prerogativele presedintelui (dreptul de a demite guvernul, dizolva parlamentul).
b) candidaturi politice. Aici avem în vedere urmatoarea formula, care, desi ar parea stranie, mentine AIE intact:
1. Înaintarea lui Ghimpu drept candidat. Motivul e simplu – el unicul nu are functie în cadrul AIE. Astfel, va fi restabilita dreptatea. Aceasta formula însa este total irealizabila, fiindca nici comunistii, nici socialistii nu o vor vota.
2. Înaintarea lui Filat – el nu a fost înca presedinte, fie si interimar, ca Lupu si Ghimpu, desi are raiting, cea mai numeroasa fractiune parlamentara din AIE, si cea mai mare prezenta în raioane (15 presedinti, apr. 300 de primari). Pentru ca acordul AIE sa fie cel putin partial valabil, Ghimpu ar trebui sa ceara retragerea lui Lupu din functia de spicher, în favoarea sa. În aceasta formula, Lupu e premier, iar Ghimpu îsi realizeaza visul vietii-se aseaza pe trei ani în functia de spicher. Unica problema consta în convingerea socialistilor lui Dodon, carora în schimb, sa li se ofere CEC, SIS, CCA, Curtea de Conturi, si alte agentii. Dar si aceasta ecuatie nu functioneaza – Dodon nu-l poate vota pe Ghimpu la functia de spicher.
c) candidaturi «nepartinice». Sa fie clar: orice candidatura apartinica duce fie la distrugerea, fie la reformatarea AIE, fiindca fie Ghimpu, fie Lupu, ramîn fara functie. Mai mult ca atît. Nu pot exista candidaturi apartiinice pure – ele oricum trebuie sa aiba loialitate politica fata de un grup politic sau altul. În culuarele puterii se vorbeste despre Dumitru Diacov, care demult tinde spre aceasta functie. Conditia ar fi ca sa demisioneze din functia de presedinte de onoare a PD, si sa refuze la calitatea de membru PD. Nu putem exclude, ca PCRM ar analiza aceasta candidatura, fiindca pe timpul cît era Diacov spicher, businessul unor membri PCRM prospera. Apare însa problema cu partajarea puterii, costul afacerii si garantiile pentru comunisti. PD astfel, va detine si functia de presedinte, si cea de spicher, si de prim-vice-spicher…
Viabila înca e formula Zinaida Greceanîi, care are 3 voturi la cele 59 ale AIE. În plus, PCRM ar avea dificultati sa-si motiveze refuzul votarii.
7. Oricum, scenariul PCRM-PLDM pare irealizabil, din cauza campaniei „antiFilat” lansanta de PCRM, dar si a presiunilor din exterior. Alianta PCRM-PD, impune sacrificarea lui Ghimpu si a PL, ceea ce iarasi pare greu de realizat. Situatia devine mai simpla, doar daca AIE si PCRM înainteaza ambele proprii candidati, dar trece cel convenit de PD, PL, PCRM…
Deci, partidele AIE îsi pot mentine mandatul parlamentar si prezenta în guvern pe înca trei ani doar cu voturile socialistilor. Acestia cer în schimb, excluderea lui Ghimpu din topul puterii si reformatarea aliantei, care oricum, nu e functionala. De fapt, Ghimpu nici în formula PCRM-PLDM, nici în formula PCRM-PD, si nici în formula AIE nu are sanse sa devina spicher.
Filat a facut un gest în 2009, si în 2010, refuzînd la mult rîvnita functie de presedinte. Lupu o face în 2011, spulberîndu-si sensul întregii vieti. Respectiv, daca Ghimpu tine la AIE si asa de mult doreste s-o salveze, ar trebui sa accepte si el sacrificiul. Adica, sa refuze la functia de spicher, ramânând un simplu deputat. Oricum, a fost deja si spicher, si presedinte interimar, si presedinte CMC…
8. Oricare ar fi rezulatul acestui spectacol, putem presupune, ca AIE încearca sa mai traga din timp, astfel încît sa obtina transferul alegerilor parlamentare anticipate în perioada mai-iunie. În aceasta perioada, cetateni ar putea sa mai uite de tarife la caldura si preturi.
P.S. Totusi, faptul ca Voronin a admis posibilitatea înaintarii unui candidat la functia de sef de stat diin partea PCRM, complica ecuatia. Paradoxal, am putea avea pe 15 ianuarie, sau mai tîrziu, un presedinte…
SURSA: Blogul lui Bogdan Tirdea