Am fi vrut sa aflam, cum au spart emailurile si conturile de pe Facebook. De unde au imagini operative, unele ce se contin strict în ancheta penala a Procuraturii Generale. Am fi vrut ca filmul sa contina opinii ale actorilor participanti la evenimente, pozitii ale diferitor experti. Asa ar fi fost si corect, si productiv, pentru a gasi niste raspunsuri.
Nu a fost sa fie asa. Nimeni nu a dorit dezbateri. Ceea ce s-a dorit a fost intoxicarea opiniei publice, manipularea impertinenta. Filmul prezentat a fost transmis de pe un e-mail anonim. Nu are autor, regizor, interviuri, vocile sunt modificate. Daca acest film continea macar o doza de adevar, autorii acestuia ar fi trebuit sa înainteze filmul drept un produs asumat, care ar putea fi utilizat si în calitate de proba. Or, în situatia creata, filmul poate fi calificat si ca un fals, o facatura propagandistica, lipsita de substanta intelectuala.
Ceea ce ne mira e faptul, ca pentru a credibiliza filmul, au fost expusi procurorul general, directorul interimar SIS, seful MAI! Toti au confirmat la Prime TV, ca filmul contine si adevaruri, si ce este mai grav – scurgeri de informatii din ancheta PG pe dosarul 7 aprilie.
Dupa un asemenea incident, procurorul si echipa de ancheta ar fi trebuit demisi, sau cel putin, exclusi din cercetarea penala. Corpul de anchetatori ar trebui schimbat. PG si SIS ar fi trebuit sa dea explicatii, cum au nimerit anumite materiale la autorii filmului.
Nu a fost sa fie. E si normal.
Sensuri si non-sensuri
Nu-mi pun drept scop sa analizez detaliat acest filmulet. Dupa ce Eduard Baghirov a declarat la 11 aprilie, ca tot ce a spus el în film si a scris pe propriul blog, este o gluma si o bataie de joc, filmul propriul zis, nu mai are nici o valoare. Toti politicienii si comentatorii care l-au elogiat si i-au conferit validitatea – s-au compromis, tradîndu-si conexiunile politice.
Oricum, as vrea sa nuantez cîteva aspecte. Subiectul central al filmului sunt evenimentele din 7 aprilie. Autorii doresc sa induca ideea, ca autorii principali ai evenimentelor au fost Surcov (ideologul lui V.Putin) si Marc Tcaciuc. Executori au fost E.Baghirov si N.Morari. Logistica (bani, oameni, suport tehnic) a fost asigurata de serviciile secrete din Rusia, RM, si Transnistria.
Nu putem exclude integral, ca asa si a fost. Doar ca «probele» prezentate sunt dubioase, contradictorii, iar pe alocuri chiar false. Reiesind din cele spuse, probele lipsesc cu desavîrsire.
Sa le luam pe rind.
1. Actiunea 7 aprilie – actiune anti-Voronin sau pro-Voronin? La începutul filmului, autorii afirma, ca PCRM îsi dorea alegerea lui Voronin pentru al treilea mandat, de aceea era necesara compromiterea opozitiei. Însa mai pe urma, autorii declara cu unii lideri ai PCRM (Tcaciuc, Resetnicov, Gurbulea) organizeaza actiunea pentru a-l debarca pe Voronin. Pai, actiunea era pro-Voronin sau anti-Voronin? O eroare logica lamentabila, care compromite integral ideea filmului.
2. Motivele PCRM. Autorii sustin, ca PCRM dorea sa compromita opozitia, si ca ar fi existat chiar si un plan bine pus la punct. Aici adevarul este partial: compromitera s-a dorit, dar nu în mod deliberat, asumat, si activ. Mai degraba pasiv, despre ce vom vorbi mai jos. Ce sens era sa compromiti opozitia prin varsari de singe si riscul razboiului civil, cînd aveai 60 de mandate? Nu era mai simplu sa cumperi sau sa distrugi opozitia, mai ales ca Urechean si altii din AMN erau disponibili pentru colaborare, fiind constienti de reitingul sau în cadere? Apoi, daca puterea dorea compromiterea opozitiei, si exista si un plan în acest sens, atunci pentru ce ar utiliza violenta în seara de 7-8 aprilie? Nu era mai logic, sa permita distrugerea parlamentului de catre provocatori, sa dea vina pe opozitie, si atît? Scopul era astfel atins. Faptul ca politia s-a dezlantuit, probeaza teza ca operatiunea nu a fost planificata la rece, ca emotiile erau incandescente, ca frica si ura reciproca au atins puncte culminante. Nu cred, ca Papuc, daca ar fi existat un plan, nu-si putea tine sub control subalternii. In asemenea cazuri, totul merge de sus.
Nu este nici un sens în compromiterea opozitiei imediat dupa alegeri. Ea, ca regula, se compromite pîna la alegeri. Iar dupa alegeri – se distruge. Asa a procedat PCRM cu Alianta Braghis în 2001-2005, care din 19 deputati a ramas cu 13. La fel cu BMD în 2005. Din 34 deputati acesta a ramas cu 16.
Înca un detaliu. Conducerea PCRM, care a cîstigat alegerile, a luat si si-a dat foc sie însasi? Care e sensul? Pentru a pune mîna pe 700.000 lei de pe reparatia parlamentului, dupa cum afirma unii lideri politici? Nu exclud. Dar acelasi lucru putea fi facut mai simplu – prin reparatia de exemplu a unor drumuri. Iar în paralel se repara si parlamentul. Oricum era planificat.
3. Cine sunt autorii? Daca Rusia dorea sa-i dea jos pe comunisti, de ce a apelat la serviciile lui Tcaciuc si Resetnicov? Primul este fidel lui Voronin, îsi datoreaza pozitia acestuia. Resetnicov este foarte apropiat lui Voronin, care l-a promovat si la functia de vice-spicher în 2011, însisi liberalii afirmînd, ca i-ar fi nepot (se pare ca nu este adevarat). Gurbulea si Papuc erau cei mai fideli oameni ai lui V.Voronin. Puteau ei sa actioneze contra sefului, iar informatia sa nu ajunga la el, stiindu-se de protectia pe care le-o oferea? Nu cred.
4. Realizatorii si participantii la evenimentele din 7 aprilie.
Despre Baghirov. E.Baghirov este un anticomunist convins. Amintesc, ca în vara lui 2011, Baghirov declara, ca Lupu sta în spatele arestarii sale, Procuratura Generala (PG) îi cere marturii contra lui Tcaciuc, ca acesta ar fi organizat revolutia. Baghirov zicea pe atunci, ca nu-l cunoaste personal pe Tcaciuc, acuzîndu-l pe Lupu ca ar fi un tiran. Apoi, peste jumatate de an, tot el confirma versiunea PG (PD), vorbind si de faptul, ca Tcaciuc i-ar datora 500.000 dolari. Ideea este prezenta si în film, fiind postata si pe blogul lui Baghirov. Chiar daca Baghirov nu se dezicea de propriile declaratii, reiesea, ca acestea sunt plata pentru fuga sa, care ar fi fost imposibila fara implicarea SIS (care îi intercepta convorbirile telefonice) si a PG, iar acum acesta achita politele. Sa crezi, dupa cum sugereaza autorii filmului, ca Baghirov si înca 5 indivizi de mîna a doua, au organizat evenimentele din 7aprilie ar fi naiv. Reiese în cazul dat, ca 7 aprilie a fost nu o revolutie contra sistemului, ci o revolta provocata din exterior, opozitia de atunci erau pioni, nu «luptatori contra regimului», iar însasi ziua «Libertatii», nu este mai mult decît o zi, dupa cum recunoaste si Dorin Chirtoaca, a lasitatii nationale. Atfel, PD prin acest film, demonteaza mitul fondator al AIE, desacralizînd ziua de 7 aprilie.
Despre Natalia Morari. Dupa evenimentele din aprilie, ea a avut întrevederi cu înalti demnitari din Casa Alba si Departamentul de stat al SUA. Astfel, la 20 octombrie 2009, Morari se întîlneste cu Michael Anthony McFaul consilierul lui Obama, si cu Anne-Mary Sloter, consilierul lui Hillary Clinton. La 22 ianuarie 2010 N.Morari are deja o întîlnire cu Hillary Clinton în persoana. În iunie 2011 – iarasi cu Hillary Clinton la conferinta Women’s Impact on the World. De aceasta data era o întîlnire colectiva, fiind prezente si Corina Fusu, Liliana Palihovici si Antonita Fonari.
Aici apare o întrebare: daca N.Morari era agent al Rusiei, cum ne-o prezinta filmuletul, ar fi avut ea posibilitatea sa se întîlneasca de atîtea ori cu functionari si politicieni americani de asa rang? Oare CIA, care este cea mai puternica structura de inteligenta din lume, nu ar fi fost la curent? Tinem sa amintim, ca asemenea întîlniri se planifica din timp, pesoanele vizate sunt minutios analizate, însasi întîlnirea fiind o proba a încrederii americanilor fata de persoanele invitate. Daca autorii ar fi declarat ca N.M. era agent CIA, înca mai aveau o credibilitate de 1%. În formula prezentata credibilitatea este 0. Faptul ca D.Medvedev i-a anulat interdictia de intrare în Rusia –este o dovada ca Putin îsi liberalizeaza sistemul, pentru a reduce din tensiunile politice. Nimic mai mult.
6. Interesanta este si echipa celor care au realizat scenariul. 5 polittehnologi, de mîna a doua, dar legati direct de Surkov si personal de Putin.
Am rîs si de lista, în care autorii ne prezinta organizatorii de nivelul doi:
Artur Gurau, fiul lui Victor Gurau, consilier la CMC, PCRM. Amintesc, ca Victor Gurau pîna în vara lui 2010, nu avea nicio legatura cu PCRM, iar Artur Gurau este cunoscut pentru viziunile sale necomuniste, ca sa nu zic anticomuniste.
Organizatia Voievod, fiindca a fost vazut un membru al acesteea în PMAN. La 9 aprilie liderul organziatiei a declarat ca individul cu pricina nu este membru al Voievod.
Organizatia Noua Dreapta. Acestia în general au sediul central in România, au participat la 25 martie la marsul Unirii, au fost prezenti la unele intruniri cu liderii AIE! Cum pot fi ei manipulati de Tcaciuc? Sa întelegem, ca Tcaciuc manipuleaza si cu oficiul central din Bucuresti?
Feodor Ghelici – agent KGB. Acesta a organizat la 9 aprilie 2012 o conferinta de presa, în care a declarat ca de 2 ani solicita de la PG audienta, si nu o obtine. Sau poate, a devenit deranjant prin dezvaluirile de scandaluri de coruptie, si de asta a fost inclus în lista neagra a autorilor?
Iurie Rosca, în calitate de vice-premier responsabil de organelle de forta, se face responsabil de masacru. Pai bine, Rosca a devenit vice-premier abia pe 16 iunie 2009. El nu avea nici pîrghii, nici functii, nici resurse. Deci, înca o aberatie. Si asa tot filmul.
Concluzii:
1. Evenimentele din 7 aprilie nu se includ în logica clasica a unei revolutii oranj, fiindca aici nu am avut un lider national, un simbol al revolutiei (trandafir, pumn, etc), o organizatie de tineret nationala (Pora, Khmara, Otpor), ONG care sa participe masiv si deschis. Principalul, însa, consta în faptul, ca organismele internationale, au recunoscut alegerile, spre deosebire de cazul Ucrainei, Serbiei. Mai degraba a fost o revolutie twitter, cu unele elemente colorate.
2. Putem presupune ca am asistat la o confruntare de mai multe scenarii, suprapuse, unde un rol l-ar fi putut juca si factorul extern. Dar probe nu exista, doar speculatii. Iata de ce , fiecare cetatean, explicînd aceste evenimente, în functie de propria orientare politica, subscrie fie la explicatia PCRM, fie la cea furnizata de AIE. Astfel, Rusia, putea fi nemultumita pe PCRM pentru planul Cozac, SUA – pentru declaratia din 19 martie 2009, prin care V.Voronin recunostea dreptul pacificatorilor rusi de a stationa pîna la solutionarea conflictului. UE – invers, îsi dorea stabilitatea la hotare, iata de ce Kalman Mizjei încerca sa calmezele spiritele, iar H.Solana a condamnat violentele. Transnistria – îsi dorea revenirea dreptei în RM, pentru a acuza Moldova de unionism si a-si consolida statalitatea.
3. PL, AMN si PLDM aveau propriul scenariu: traininguri a membrilor de partide la Vadul lui Voda, inducerea ideii ca alegerile vor fi fraudate, isterizarea opiniei publice, proteste non-stop, revolutie non-violenta, prin debarcarea PCRM. Factorul extern avea propriile scenarii (dar nu putem proba, si nici acuza!). În orice caz, ipoteza din film, ca unii indivizi s-au infiltrat din exterior, nu poate fi integral exclusa. Problema e ca acestia veneau din mai multe filiere, nu doar din Transnistria, care de una singura, nu are logistica necesara pentru asemenea operatiuni de anvergura. Unii colaboratori ai SIS, MAI, etc, declarau, ca existau «revolutionari» profesionisti care veneau si din Serbia, Ucraina, Georgia, acestia probabil, aparînd si în ipostaza de provocatori.
4. PCRM, stiind probabil ca se pot produce proteste, nu a reactionat mai dur, urmarind, posibil, scopul autocompromiterii opozitiei. Adica, dati foc, distrugeti, noi nu va încurcam. Ba chiar va ajutam sa arborati drapele, sa distrugeti simboluri. Dar pe urma, ne va fi mai usor sa va acuzam. Profitul curat tot era gata – reparatia parlamentului. Iata de ce politia era relativ pasiva la 7 aprilie. Dar si aici apare o întrebare : ce ar f fost daca politia reactiona mai dur, utilizînd si armele de foc?
5. În orice caz este clar, ca si liderii PCRM, si liderii opozitiei liberale erau foarte speriati, nu s-au asteptat la o asemenea anvergura, nu controlau evenimentele, fiindca existau mai multi actori de pe exterior, care concurau pentru influenta în regiune, promovîndu-si propria agenda.
6. În consecinta, adevarul despre 7 aprilie nu-l vom afla de curând, fiindca fiecare actor politic are ceva pufusor pe botisor, deci, are ce ascunde. Putem cunoaste doar o parte mica din provocatori, unii din care, apropo, primesc si compensatii materiale, dar nu si autorii. Avem ceea ce avem. Toate celelalte sunt mai curând, propaganda.
7. Un scop al filmuletului realizat consta si în discreditarea Publika TV si a emisiunii Fabrika. Motivul e la suprafata: reitingul acesteia începe a umbri alte emisuni de analiza politica de la Prime, etc. Iata de ce a demarat si o campanie întreaga anti-Publika, sustinuta de analistii, jurnalistii si media afiliata papusarului (toti acestia au început sa laude filmuletul, sa critice prin comentarii Publika TV). Acesta, se pare, doreste sa deschida un post de dezbateri politice. Iata de ce s-a retras si licenta NIT.
Cu alte cuvinte, nimic nou sub soare.