Astfel, în martie 2011, vice-preÈ™edintele SUA Joe Biden numea RM “o istorie de succes”, “o È›ara mica, însa cu viitor mare”. Atunci mulÈ›i au crezut, È™i mai mulÈ›i au lacrimat de bucurie, crezând în coborârea raiului È™i a Duhului Sfânt în Moldova.
Nu au trecut nici 3 luni de zile, când premierul a recunoscut, ca reforma treneaza, ca exista blocaje È™i sabotari, ca anumite structuri oligarhice implementeaza scheme de corupÈ›ie, în proporÈ›ie de 6 mlrd lei anual. Veaceslav IoniÈ›a vorbea în general de cifra de 9 mlrd lei! Mai târziu am asistat la atacuri raider, la scandaluri de corupÈ›ie, la reglari de conturi, la privatizari dubioase (vezi Tracom, insulele de la lacul Sculeni, garajul Parlamentului, etc). ”Povestea de succes” din perspectiva lui 2012, trezeÈ™te doar un surâs, daca nu si reacÈ›ii isterice.
În 2007-2008, FMI vorbea ca în Moldova avem o creÈ™tere economica viguroasa. Am râs cu pofta. Din pacate am avut dreptate. Deja în 2009, PIB a scazut cu 7%, deficitul bugetar a atins suma de 8 mlrd lei (PCRM spune ca 3 mlrd). ConstrucÈ›iile au ajuns într-o criza totala. Despre ce creÈ™tere robusta era vorba, daca în câteva luni am ajuns la marginea prapastiei?
La 13 februarie 2012, È™eful misiunii FMI în Moldova , Nikolay Gueorguiev, într-un interviu acordat IMF Survey online, declara, ca nu exclude faptul, ca guvernul va asigura creÈ™terea PIB cu 12 % È™i reducerea saraciei sub 15 la suta din totalul populaÈ›iei pâna la finele anului 2012.
Ei È™i? PIB-ul a înregistrat o creÈ™tere doar cu 1%, salariile bugetarilor (pedagogilor) vor fi îngheÈ›ate pâna în 2015, subvenÈ›iile fermierilor au fost drastic reduse, preÈ›urile la gaze naturale, energie electrica, produse alimentare au crescut dramatic. Iar cu ele, È™i saracia.
MarÈ›i, 3 iulie 2012, Parlamentul European a adoptat o rezolutie, prin care a consternat o buna parte din cetaÈ›enii È›arii. De fapt, e o rezoluÈ›ie, care, sincer vorbind, frizeaza absurdul. «Economia Republicii Moldova este înca fragila, însa reformele radicale au stimulat cresterea sa economica”, se spune în document.
Toate mass–media din È›ara au preluat mesajul, ca reformele stimuleaza creÈ™terea economica în Moldova. Aceasta teza ar fi fost adevarata, daca era spusa în 2010, când am avut o creÈ™tere de 7%, sau 2011 – 6%. Or, astazi, «creÈ™terea» e de 1%, È™i o asemenea apreciere elogioasa suna mai degraba a bataie de joc, sau e un haz de necaz. 1% nu e creÈ™tere, e “zastoi”, mai ales când se reduc exporturile, producÈ›ia industriala, locurile de munca È™i colectarea impozitelor.
Sa vorbeÈ™ti de creÈ™tere economica, în situaÈ›ia când au crescut amenzile, impozitele, tarifele, preÈ›urile, costul autorizaÈ›iilor, suna ridicol. Doar în 3 luni ale lui 2012, datoria externa a crescut cu $ 200 mln, ajungând cifra de 5,65 $ mlrd. Deja È™i ministrul economiei recunoaÈ™te, ca aceasta creÈ™tere ne conserveaza pe vecie ramânerea în urma faÈ›a de Occident. În asa situatie alarmanta, nu prea înteleg, despre ce reforme în general vorbesc funcÈ›ionarii europeni? Poate se refera la justiÈ›ie, unde papuÈ™arul, în ciuda probelor prezentate la Curtea Suprema din Londra, îsi pastreayî privilegiile, si se simte bine mersi? Sau poate, prin reforme se are în vedere privatizarile masive, desfaÈ™urate sub egida ministerului economiei? Aporopo, îsuÈ™i ministrul economiei declara cu mîndrie, ca în aceÈ™ti 2, 5 ani nu s-au facut reforme, È™i acum e ultima È™ansa de a recupera situaÈ›ia. Atunci, la ce se refera partenerii noÈ™tri din exterior?
Desigur, aprecierile pozitive sunt necesare. Cu atât mai mult, ca sunt È™i unele rezultate palpabile, pe care în mod obiectiv, ar trebui sa le recunoaÈ™tem. Dar aprecierile trebuie sa fie ancorate la realitate. Or, discrepanÈ›ele produc confuzii, mai apoi frustrari, iar în final – neîncredere.