Societatea civila, bloggerii, militantii partidelor au demarat o competitie acerba la capitolul patriotism.
Au aparut editoriale si comentarii pline de rafinament poetic, dragoste de tara si limba nationala, gen “20 motive de ce urasc Moldova”, “Moldoboii”, “Сu limba pi voi” etc.
Un autor a formulat o problema ontologica si lingvistica de o profunzime aproape sacrala: “Ce sa facem cu limba”…
Unimedia a titrat stirea “Minora de 14 ani violata chiar de Ziua IndependenÈ›ei”. Desigur, lucrurile nu ar fi fost atit de grave, daca minora ar fi fost violata in alta zi…
Dupa asemenea mostre de patriotism exaltat, m-a cuprins un sentiment de mandrie nemarginita de propria tara, cetateni, independenta. Am realizat un lucru pe care anterior il repudiam cu vehementa: Moldova, cu adevarat este o poveste de succes!
Imitarea cumatriei
Autoritatile moldovenesti au organizat si ele o serie de actiuni culturale cu prilejul acestei aniversari.
Prima actiune s-a desfasurat la 26 august, in Palatul National. La eveniment au participat ex-presedintii tarii, deputati, ministri, si alti reprezentanti marcanti ai clanurilor politice moldovenesti. Urmaream consternat cum reprezentantii ”Mafiei” stateau la aceeasi masa cu cei ai ”Antimafiei”, ”killerii ” polemizau despre fenomenologia spiritului cu ”antikilerii”.
Inceputul, si trebuie s-o recunoastem franc, a fost frumos, finalul – ca de obicei.
Vlad Filat a avut un discurs sobru si echilibrat, fapt ce reflecta aspiratiile acestuia spre leadership national.
Ðircea Snegur a dat tuturor o lectie de retorica politica, mai multe minute in sir reusind sa uimeasca publicul prin faptul, ca nu a emis nici un gand sau judecata de valoare!
Petru Lucinschi, spre groaza ”bomondului”, care astepta mai degraba concertul si banchetul, decat discursuri existentiale, s-a avantat din motive greu de inteles, in exercitii sufocante de teorie politica vizand remodelarea sistemului electoral in RM.
V.Voronin a avut un discurs emotiv, afisand bilantul esecurilor si realizarilor tarii. Dupa eveniment, esecurile expuse de liderul PCRM au fost interpretate de unii ca realizari, realizarile -drept esecuri. Oricum, publicul a luat atitudine.
Evenimentul, dupa cum si pronosticau expertii, a fost compromis de Mihai Ghimpu, care, in ciuda aliantei PCRM-PL in Ialoveni, a participarii masive a membrilor marcanti PCRM, gen Vadim Cojusneanu, in fruntea listelor PL la alegerile municipale din 2011, a rostit un discurs perfect anticomunist!
Partea cea mai responsabila a evenimentului, adica incheierea, i-a fost oferita interimarului Marian Lupu. Acesta a reusit imposibilul: a produs un discurs care usor concura, daca nu chiar il devansa pe cel al octagenarului Leonid Brejnev la capitolul durata si lipsa de substanta.
Fraze gen ”transcendenta reticentei reflecta emanciparea impotentei”, ”am o opinie ambivalenta, dar care usor poate ejacula in una polivalenta”, „stupoarea vine de la Rasarit, desi multe probe demonstreaza contrariul”, au avut efectul unei hipnoze generale. Chiar si adeptii infocati ai democratilor au cazut secerati, unii gasindu-si refugiul in somn, altii, care nu au reusit sa fuga, salvandu-se prin lesin.
Interesant si concomitent, oripilant e faptul, ca dupa discursul presedintelui, nimeni nu putea sa explice clar sau cel putin cu aproximatie, despre ce a vorbit interimarul.
Concertul care a urmat, metaforic vorbind, a fost un esec total. Publicul a fost debusolat integral prin demonstrarea intermitenta a unor nunti care usor treceau in funeralii, urmate la randul lor de cumatrii. Toate aceste aminteau de o sarbatoare, intr-un colhoz uitat de Dumnezeu si organele inspectiei financiare a anilor ’50. Doar ”Lautarii” si Nelly Ciobanu abia de reuseau sa mentina concertul in albia ”decentei culturale”, printr-un efort echivalent cu martirajul. Alte nume sonorii ale elitei artistice nationale au lipsit de la concert cu desavarsire.
Dar chiar si acest concert incalificabil, oricum, e mai bun decat neglijarea totala a evenimentului.
Armata RM isi arata coltii
Interesanta a fost si parada militara. Acest eveniment a fost criticat, scuipat si ostracizat de multi forumisti si comentatori, in majoritatea cazurilor, cu exces de zel, si conform unei frumoase traditii – in lipsa de probe si argumente plauzibile. Chiar si comunistii, care anterior organizasera un eveniment identic, au considerat drept o datorie sacra, daca nu imperativ moral, sa critice parada, din considerentul organizarii acesteia pe timp de criza. Comentatorii liberali au ragusit, unii fiind chiar si spitalizati in urma intoxicarilor produse de propriile comentarii veninoase la acest subiect.
Din punctul nostru de vedere, parada, trebuia organizata. Ne place sau ba, aceasta simbolizeaza forta si independenta statului, fermitatea de a-si apara cetatenii prin toate mijloacele disponibile. Parada este un demers care prin definitie amplifica patriotismul, chiar daca unor reprezentanti ai generatiei ”Pepsi” si ”C”, acest lucru le pare un anacronism. Cu atat mai mult, ca parada a fost organizata a doua oara in istoria statului moldovenesc suveran. Vlad Filat a amplificat simbolismul evenimentului, prin aducerea steagului istoric al lui stefan cel Mare. in orice caz, prin acest gest, Filat si-a afisat ambitiile sale prezidentiale, dorinta de pozitionare (cum anterior o facea V.Voronin) drept promotor al cauzei marelui domnitor.
La general vorbind, parada a reusit. Desigur, au existat multe momente bizare. Blindatele sovietice se deplasau pe fundalul soldatilor, care demonstrau pasul cadentat specific NATO. Uniforma militara amintea si ea mult de cea a soldatilor NATO, sfidand astfel, art. 11 din Constitutia tarii. Show-ul aviatic promis de functionarii Ministerului Apararii (cica am avea un avion) asa si nu a fost demonstrat. Probabil, ca in bancul cu chinezii – s-a imbolnavit pilotul.
Totusi, in ciuda acestor carente vizibile, puterea nefiind in stare sa ofere pentru toti ”panem”, le ofera generos ceea ce latinii numeau ”circenses”.
Adevarat este scris: ”Omul nu va trai numai cu piine…”
SURSA: Blogul lui Bogdan Tirdea