Ba Sturza îi da indicatii lui Dodon sa voteze si pentru o matura la functia de presedinte, fiindca în caz contar nu va avea sanse la anticipate. Ba o dojeneste pe Bacalu, de ce aceasta a avut obraznicia de a nu se prezenta la Chisinau chiar a doua zi dupa ce s-au început discutiile despre candidatura sa. Ba este convins ca Veronica Bacalu va deveni presedinte, ba spune ca este o rusine sa alegi presedintele prin skype, de parca cineva a propus la modul serios acest lucru. Mai recent, fara a aduce nicio proba la dosar, Sturza a declarat ca Filat l-ar fi rupt pe Dodon de la PCRM, pentru a-l utiliza în calitate de instrument.
Filat evita colaborarea cu Sturza, fiindca acesta l-ar umbri prin personalitatea sa magnifica si omniprezenta.
Dupa toate aceste comentarii «elogioase», ca sa nu citez altele mai deocheate, Sturza declara cu tupeu, ca Filat ii datoreaza scuze, fiindca a reactionat nervos la unele comentarii ale acestuia.
Dupa Sturza, Filat, pe care acesta îl critica la pachet, împroscîndu-l generos si cu zoi, trebuia sa-i dea medalie.
Sincer vorbind, imi este greu sa înteleg comportamentul lui Ion Sturza. În primul rînd, nu înteleg, din ce pozitie sau statut vorbeste acesta: cea de profet, sacerdot, comentator politic, jurnalist, mecenat, bussinesman? Totodata, în baza caru-i drept sau motiv, îsi permite sa lanseze acuzatii gratuite, si sa mai dea si indicatii arogante?
Daca Sturza o face din pozitia de analist, pai, asa si s-o spuna. Sa vina atunci la dezbateri televizate, sa prezinte argumente, sa ofere solutii, sa discute în dialog, nu în monolog. Dar si aici apare o problema – analistii nu dau indicatii, ci recomandari…
Poate Sturza o face din postura de businessman-mecenat, onest si transparent, caruia tara îi datoreaza investitii, locuri de munca, defalcari impresionante la buget?
Nu stiu. N-am prea observat de la Sturza sacrificiu în numele tarii. Mai degraba contrariul. Nu ma intereseaza cum si-a facut capitalurile Sturza. O stiu toti – prin munca «silnica». Îmi este indiferent, spre deosebire de multi critici ai sai, ca a facut business cu Oleg Voronin, fiind la Fincombank, iar azi da lectii de democratie.
Mai interesant îmi pare cum a utilizat capitalurile, repet, care le datoreaza acestei tari, fiindca de aici au provenit, din anii 90. Fiind unul din cei mai bogati oameni din Republica Moldova, intrând în topul Forbes al celor „ 500 de miliardari” din România, cu o avere, estimata la 95 de milioane de euro, acesta nu a facut aproape nimic pentru economia Republicii Moldova, preferînd sa-si investeasca capitalurile în aproape 20 de companii din Europa. Adica, contribuind prin impozite si locuri de munca la prosperarea altor tari, care si asa nu o duc rau, si nu la prosperarea propriilor cetateni, cum ar fi fost normal, daca era patriot, cum se pretinde. În cel mai greu moment pentru economia tarii, Sturza si-a strîns capitalurile, si a fugit cu ele peste hotare. Ca mai apoi, sa dea lectii de morala altora.
Unica investitie „strategica” a acestuia în economia tarii, consta în detinerea a 20% din actiunile Rompetrol (E si acesta un procent semnificativ pentru management, daca nu am tine cont de faptul ca Sturza a intermediat contractual de vînzare a Rompetrol catre CazMunaiGaz cu peste 2 miliarede de dolari). Adica, chiar daca am admite ca a investit, apoi nici a suta parte din capitaluri. Si acelea nu în productie, agricultura, minifabrici, care creiaza sute si mii de locuri de munca, si în benzinarii, care aduc profituri uriase, cerând investitii minimale si creînd minim de locuri de munca.
Daca Sturza tinea la propria tara, ar fi ajutat acestei populatii nenorocite si prapadite, pe contul careia, apropo, a devenit miliardar. Macar un gest de recunostinta simbolica. Or, banii sai ajungeau pentru zeci de mi de locuri de munca.
Cel putin, asa o fac majoritatea businesmanilor în SUA, Suedia, RFG, Franta. Creeaza locuri de munca, achita impozite, promoveaza ideea businessului responsabil din punct de vedere social. Sturza a preferat alta cale.
Sau poate Sturza da lectii din pozitia de ex-premier, care a îmbunatatit vizibil viata cetatenilor, avînd si autoritate incontestabila?
Situatia din pacate, este exact contrarie. Cunoastem foarte bine performantele guvernului Sturza. Conform datelor oficiale, incidenta saraciei a atins în 1999 cifra de 67% (azi 21%). Conform datelor Bancii Mondiale, în 1999, 80% populatie traiau sub pragul saraciei, 20% -într-o saracie crunta. (Moldova Human Development Report 2003). Volumul economiei subterane, în 1998-2000 conform unor estimari a atins o pondere de peste 70% fata de PIB-ul oficial. PIB pe cap de locuitor în 1999 în preturi curente a atins nivelul statelor africane -323 USD (azi se apropie de 2000 USD). Întrepinderile practicau barterul si achitarile reciproce tenebre, adica schemele de evaziuni fiscale în proportii grave. Asta era una din cauzele de baza, de ce salariile erau derizorii. Doar demiterea lui Sturza a salvat tara de colaps. Atunci, unii jurnalisti explicau demisia sa prin faptul, ca RM avea sansele sa depuna cererea de a deveni membru asociat al UE. Astazi, dupa sute de legi europene adoptate, zeci de standarde introduse, sute de credite si programe implementate, UE abia pe la finele lui 2012-2013 ne promite tratat de asociere si comert liber, fara a face macar aluzia la perspective integrarii europene. Astfel, e clar pentru toti, ca povestea cu «asocierea la UE» din 1999 era o gogoasa propagandistica, care astazi, poate trezi doar zîmbetul, daca nu si compatimirea fata de autorii ei.
Cu asemenea realizari la CV, Sturza, ar trebui sa fie mai modest. Cu atît mai mult sa se abtina de la aprecieri si indicatii imperative. Doar daca nu doreste ca si AIE sa obtina aceleasi «performante» ca si guvernul sau. Aici Sturza este evident expert.
Înteleg ca Sturza si-a dorit mult sa devina chiar el presedinte. Nu s-a primit. Acum se descarca pe ceilalti.
Daca vrea sa fie cu adevarat util acestei tari, mai bine s-o ajute «material». Si tara îi va fi recunoscatoare. Sunt sigur.