Alianta si uzurparea puterii în stat
Timp de doi ani de zile, AIE a facut tot posibilul pentru a depasi handicapul lipsei sprijinului popular deplin.
Dorindu-l pe Lupu presedinte, AIE a violat în mod cinic mai multe legi, inclusiv Legea Suprema. Astfel AIE a facut mai multi pasi, care i-au permis sa ajunga la posibilitatea uzurparii definitive a puterii de stat:
- Avînd în 2009 doar 53 de mandate, AIE a intrat în criza de functionalitate. Lipseau doi deputati de la sedintele parlamentului – si nici o lege organica nu putea fi adoptata. Pentru a ”solutiona” problema, juristiii AIE au încercat mai multe smecherii. Astfel, s-a impus interpretarea legala, prin care legea organica se adopta cu 51, nu cu 52 deputati. Apoi, au încercat sa permita deputatilor care nu vin la sedinte, sa voteze prin intermediul scrisorilor, fapt ce nu a reusit
- Interpretarea creativa a art. 85 alin.(3) din Constitutie, care prevede ca “În cursul unui an, Parlamentul poate fi dizolvat o singura data”. AIE a impus interpretarea, conform careia, un an nu e calendaristic (spre exemplu, în 2009 am venit, si atunci putem dizolva parlamentul), dar de la dizolvarea parlamentului (deci venim pe 29 iuile 2009, dar putem dizolva în septembrie 2010). Astfel AIE a obtinut în 2009 posibilitatea de a se mentine 10 luni suplimentar la putere. Aici, Comisia de la Venetia le-a oferit AIE sprijin…
- Un alt siretlic – interpelarile la Curtea Constitutionala. Conform legii, CC analizeaza interpelarea 6 luni. Respectiv, 6 luni poti sa nu demarezi procedura alegerii presedintelui, si sa te mentii la putere. Astfel, poti sa mentii situatia în suspans, la infinit.
- Posibilitatea modificarii Constitutiei prin referendum (decizia CC din 5 mai 2010). Credem, ca aceasta decizie s-a adoptat în urma unor presiuni fara precedent asupra Curtii. Amintim, ca existau interpretari anterioare ale Curtii Constitutionale (Hotarîrea nr.57/03.11.99), în care se constata, ca referendumul nu poate fi utilizat pentru modificarea constitutiei. E nevoie oricum de votul a 2/3 din deputati, pentru a modifica legea suprema (art. 141-143 din Constitutie).
Paralel, AIE a coborît de doua ori pragul participarii la referendum, pîna la 33%, ridiculizînd astfel însasi ideea de Referendum. În asa mod, acest exercitiu devine lipsit de Legitimitate, fiindca coboara atît pragul de participare, cît si pragul raspunsurilor PRO sau Contra. Atunci, ce fel de referendum e acesta si ce fel de Consultare a Opiniei Poporului, daca avem doar 17% din corp electoral care sustine ideea?
Amintim, ca permisiunea de a demara referendumul a fost obtinuta la 3 iunie 2010 de la secretarul general al CE Thorbjorn Jagland. Or, Comisia de la Venetia si-a pastrat rezervele fata de acest instrument de modificare a legii supreme, care este unul contrar practicii europene, prin definitie. Juristul Nicolae Esanu, membru al Comisiei de la Venetia, surprins de aceste demersuri ale puterii, pronostica pozitia Comisiei pe problema referendumului: “Chiar daca CC interpreteaza constitutia de maniera în care permite aceasta modalitate de amendare a ei, este o chestiune interna, dar asta va însemna ca R. Moldova a procedat contrar practicilor si normelor europene.” - Interpretarea art.90 despre interimatul functiei, dupa alegerile din 28 noiembrie 2010. Astfel, constitutia spune, “În termen de 2 luni de la data la care a intervenit vacanta functiei de Presedinte al Republicii Moldova, se vor organiza, în conformitate cu legea, alegeri pentru un nou Presedinte”. Or, constitutia, nu spune nimic despre interimatul functiei. Deci, nu stim, cînd putem alege presedintele! Si daca nu stim – nu-l alegem.
Este o situatie de a dreptul ridicola, inventata de juristii PD. E logic, ca daca Ghimpu care era interimar si-a dat demisia în decembrie 2010, aceasta si este data, de cînd functia a devenit vacanta. În acest caz, presedintele trebuie ales ca si spicherul si premierul. În lant. Initial spicherul apoi presedintele, apoi premierul, care e propus de presedinte.
Apoi, cum de înteles, ca legea suprema nu prevede pentru interimar mecanismul de alegere? Sa întelegem, ca interimatul e ceva deosebit de presedintele propriu zis? Atunci, de ce el emite decrete, promulga legi, ofera medalii si gratieri, adica, exercita toate functiile presedintelui, fiind numit „presedinte interimar”? - Decizia Curtii Constitutionale din 8 februarie 2011. Conform acesteia, parlamentul este acel organ, care stabileste data alegerilor prezidentiale. Astfel, parlamentul poate tergiversa la infinit stabilirea datei, lucru care si se întîmpla. Or, curtea, chiar daca s-a temut sa ia o pozitie clara pe problema datei alegerilor, recomanda de facut precizarile de rigoare în Legea despre alegerea presedintelui, moment care nu s-a întâmplat. Deci, parlamentul a neglijat adresa curtii, punând fundamentul pentru uzurparea puterii în stat.
- Proiectul de lege al PL, adoptat la 25 noiembrie în prima lectura, privind necesitatea a 61 mandate pentru a recunoaste alegerile prezidentiale ca fiind valabile. Daca nu avem 61 deputati în cabina de vot, alegerile presedintelui pot fi tergiversate la infinit. PD prin gura lui Marian Lupu în general propune ca toti deputatii sa intre în cabina de vot. Astfel, va fi mai usor de mituit si controlat deputatii. În asemenea formula, presedintele de fiecare data va fi unul cumparat, fiind expresia vointei oligarhilor. Va imaginati la ce proceduri perfide apeleaza unele partide, de dragul controlului functiei supreme în stat?
În aceasta ecuatie legislativa, numai alegerile directe ale presedintelui de popor pot reîntoarce sansa de a avea un presedinte legitim. - Interpretarile „creative” a legii privind alegerea presedintelui. Astfel, daca nu s-a înregistrat nici un candidat, nu avem alegeri, deci parlamentul nu poate fi dizolvat. Procedura iarasi, poate fi extinsa la infinit.
Acest moment e cel mai grav. AIE a început la 14 noiembrie procedura de vot, pe care nu doreste s-o finalizeze. Logic ar fi fost ca deja dupa aceasta data sa recunoasca faptul necesitatii dizolvarii parlamentului, exercitiu care se produce în trei cazuri:
- legislativul nu adopta legi timp de 3 luni (art.85, constitutie);
- în cazul imposibilitatii formarii Guvernului (art.85), sau daca nu a acceptat votul de încredere pentru formarea Guvernului;
- nu alege presedintele tarii (art.78).
Presedintele nu a fost ales. A trecut un an si doua luni de cînd parlamentul a fost dizolvat (28 septembrie) si un an de cînd s-a format un nou parlament. Practic, AIE nu mai are nici motive morale, nici juridice de a se pastra la putere. Parlamentul nu poate mai mult de un an sa functioneze, fara a-si îndeplini una din functiile de baza, si anume – alegerea presedintelui. Daca nu-si executa aceasta obligatie – parlamentul prin definitie trebuie dizolvat.
Or, la 14 , apoi 18 noiembrie, AIE a etalat un comportament iresponsabil, si antidemocratic. Deputatii nici nu au încercat sa explice cetatenilor ce s-a întîmplat.
Respectiv, toate argumentele si demagogia AIE sunt tertipuri juridice. Dupa 28 septembrie au aparut circumstantele care impun dizolvarea parlamentului. Aceasta idee a fost la timpul sau argumentata si de presedintele CC Dumitru Pulbere, fapt pentru care a si fost demis de cartel.
În situatia creata, putem constata un singur lucru: AIE a pregatit minutios terenul juridic pentru uzurparea puterii. Au sucit legile, au intimidat Curtea, au interpretat constitutia în asa mod, în care sa poata pe viitor concentra toata puterea în propriile mâini. Cu alte cuvinte, au pregatit terenul pentru instaurarea Dictaturii.
De fapt, de la 28 noiembrie, AIE a intrat în faza de uzurpare a puterii de stat. Este o actiune grava, pentru care reprezentantii acestei aliante, si în primul rînd , presedintele interimar, trebuie sanctionati dur.
În orice caz, oricine va fi presedintele ales de acest legislativ, el nu va mai fi unul legitim. El va fi un presedinte-dictator, venit prin frauda, mituire, abuz legislativ si constitutional.
Si acest presedinte nu va merita nici respect, nici supunere din partea poporului.
Doar repudiere si neglijare civica. Atît.
SURSA: Blogul lui Bogdan Tirdea