Nu am mai scris de câteva zile nimic pe FB, asteptând sa se termine „furtuna” legata de demisia mea din PLDM. Sincer sa fiu, nu am urmarit crearea „furtunilor”, dar fiind persoana publica atâtia ani, normal ca si reactia publica sa fi fost asa cum a fost. Timpul le va aranja pe toate la locul lor si se va vedea unde am procedat corect si unde am gresit.
Va multumesc tuturor atât pentru sustinerea pe care mi-ati oferit-o în acesti ani de când sunt în politica, cât si pentru mesajele de sprijin pe care le-am primit în ultimele zile.
Vreau sa va spun ca dupa numirea mea judecator la Curtea Constitutionala am avut de trait o experienta unica, fapt pentru care îi multumesc lui Dumnezeu si voua tuturor. Dupa 8 aprilie 2011 am aflat ca am mult mai multi prieteni de cât credeam.
De obicei este invers: cât timp esti mare sef, ai prieteni cu duiumul dar când pierzi functia ramâi cam singur. În cazul meu, Dumnezeu a vrut ca lucrurile sa stea exact invers. Pentru asta îi multumesc.
Îi multumesc lui Dumnezeu si pentru faptul ca mi-a dat aceasta sansa sa vad cine si cât costa si sa înteleg ce conteaza cu adevarat în viata…
Postez mai jos o poza pe care mi-au facut-o prietenii în timp ce-mi rosteam discursul de adio adresat partidului la crearea caruia am participat cu ani în urma si pe care l-am parasit la 10 aprilie 2011.
Va promit ca saptamâna viitoare voi posta prima poza în mantie de judecator al Curtii Constitutionale.
Sursa: Blogul lui Alexandru Tanase