Desi nu sunt in tara, am urmarit cu atentie schimbul de replici dintre actorii politici pe marginea subiectului crearii de catre Presedintele interimar, dl Marian Lupu, a Consiliului national pentru reforma organelor de ocrotire a normelor de drept.
Fiind solicitat de presa, am decis sa insir aceste randuri ce cuprind punctul meu de vedere asupra compatibilitatii functiei de judecator al Curtii Constitutionale cu cea de membru al Consiliului national pentru reforma organelor de ocrotire a normelor de drept.
Ani in sir, judecatorii Curtii Constitutionale au fost inclusi in diverse comisii si consilii constituite de Guvern, Parlament sau Presedintele tarii. Participarea judecatorilor Curtii Consitutionale in aceste foruri avea ca scop prevenirea elaborarii unor norme a priori neconstitutionale. Niciodata aceasta situatie nu a ridicat careva semne de intrebare pana cand, la prima sedinta a Consiliului national pentru reforma organelor de ocrotire a normelor de drept, nu s-a invocat faptul ca dl Dumitru Pulbere, Presedinte al Curtii Constitutionale, si subsemnatul nu putem face parte din Consiliu.
Motivul invocat a fost unul cu totul special, care ar merita premiul Pulitzer, nu alta: eventualele opinii expuse de judecatorii Curtii Constitutionale pot fi, eventual, puse la baza unor decizii care, eventual, pot fi luate in consideratie de Guvern si aprobate eventualele proiecte care, fiind transmise in Parlament, eventual, pot fi votate in doua lecturi si care mai apoi…, eventual, pot fi contestate de opozitia parlamentara la Curtea Constitutionala si pot, eventual, genera o stare de incompatibilitate pentru Presedintele Curtii Constitutionale, dl D. Pulbere, si pentru subsemnatul la examinarea unor eventuale contestari.
Chiar nu vreau sa supar pe nimeni spunand ca acest ciclu de “eventualitati logice succesive” mi se aseamana uluitor de mult cu povestea drobului de sare (zisa si Prostia Omeneasca), despre anticiparea a ceea ce nu se stie daca se va intampla…
Sincer sa fiu, am privit aceasta abordare “extravaganta” a problemei compatibilitatii cu o doza de umor. Am fost prea multi ani in politica sa nu stiu ca stupiditatea are si ea dreptul la viata, iar atunci cand vrei sa torpilezi ceva, orice ineptie poate servi ca argument.
Nu am crezut ca va urma ceva dupa vociferarea teoriei „incompatibilitatii”. Dar, din pacate, lucrurile au evoluat. Ma refer la declaratia dnei Judecator Valeria sterbet, facuta pentru Publika TV, ca “magistratii nu ar trebui sa faca parte din aceasta structura, deoarece ar putea sa se expuna pe marginea proiectelor, care ulterior ar putea fi contestate la Curte”. Mai apoi, a urmat declaratia Presedintelui Curtii Constitutionale, dl Dumitru Pulbere, prin care a anuntat retragerea sa din Consiliul national pentru reforma organelor de ocrotire a normelor de drept.
In mod firesc, am fost asaltat cu intrebari din partea presei cum voi proceda eu in situatia data. Pentru a raspunde la aceasta intrebare, am decis sa consult temeiurile legale. Au fost invocate trei prevederi legale, dupa cum urmeaza:
CONSTITUTIA REPUBLICII MOLDOVA
Articolul 139. Incompatibilitati
Functia de judecator al Curtii Constitutionale este incompatibila cu oricare alta functie publica sau privata retribuita, cu exceptia activitatii didactice si stiintifice.
Este evident ca norma constitutionala nu este aplicabila in cazul calitatii de membru al Consiliului deoarece aceasta nu este o functie retribuita.
LEGEA PRIVIND CURTEA CONSTITUTIONALA
Articolul 15. Incompatibilitati
Functia de judecator al Curtii Constitutionale este incompatibila cu oricare alta functie publica sau privata retribuita, cu exceptia activitatii didactice si stiintifice.
Prevederile Legii privind Curtea Constitutionala, de asemenea, nu sunt aplicabile in cazul dat, din acelasi motiv, deoarece calitatea de membru al Consiliului nu este o functie retribuita.
CODUL JURISDICTIEI CONSTITUTIONALE
Articolul 27. Recuzarea
(1) Judecatorul Curtii Constitutionale nu poate participa la examinarea cauzei si urmeaza sa fie recuzat daca:
a) a participat ca factor de decizie la adoptarea actului sesizat, exceptie facand elaborarea si adoptarea Constitutiei;
b) si-a expus in public parerea despre constitutionalitatea actului contestat.
(2) Daca exista conditiile alin. (1), judecatorul Curtii Constitutionale este obligat sa-si declare recuzarea.
Codul Jurisdictiei Constitutionale prevede doua temeiuri de incompatibilitate pentru judecatorii Curtii Constitutionale. Primul temei consta in „participarea ca factor de decizie la adoptarea actului sesizat”. Acest temei nu este aplicabil in cazul dat, deoarece membrii Consiliului nu pot adopta careva acte normative care pot fi sesizate la Curtea Constitutionala.
Al doilea temei tine de „expunerea in public a parerii despre constitutionalitatea actului contestat”. si aceasta prevedere legala nu este aplicabila cazului de fata, deoarece Consiliul este un organ consultativ si are rolul de a asigura analiza multidimensionala a reformei justitiei si altor institutii de forta. Un consiliu cu un asemenea mandat nu are cum sa puna in discutie acte deja adoptate care, respectiv, „pot fi contestate”. Prin urmare, problema este una falsa si este invocata cu totul in alt scop decat grija pentru impartialitatea judecatorilor Curtii Constitutionale. Prietenii stiu la ce ma refer.
Judecatorii Curtii Constitutionale si judecatorii Curtii Supreme de Justitie mereu au fost implicati in toate procesele de creatie legislativa a acelor proiecte care vizeaza functionarea si organizarea sistemului judecatoresc. Voi face o mica incursiune in istoria noastra recenta.
In anul 2000, am avut ocazia sa fiu conducatorul unui proiect al Natiunilor Unite care avea ca scop elaborarea proiectului de lege privind procuratura. in acest scop, Guvernul a adoptat Hotararea nr. 662 din 11 iulie 2000 despre constituirea Grupului de lucru pentru elaborarea proiectului de lege privind procuratura. Conducatorul Grupului de lucru era Ministrul Justitiei de la acea vreme, dna Valeria sterbet. in acest grup de lucru a fost inclus si Judecatorul Curtii Constitutionale, dl Gheorghe Susarenco. Accentuez, este vorba de elaborarea si nu despre discutarea conceptuala a unor proiecte de reforma. Sunt mai bine de 11 ani de atunci, dar nimanui nu-i trecu prin cap sa invoce o eventuala incompatibilitate a dlui Gh. Susarenco.
In istoria mai recenta am avut inca un precedent – constituirea Comisiei pentru reforma constitutionala, prin Decretul Presedintelui nr. 83 din 1 decembrie 2009. Aceasta comisie trebuia sa elaboreze textul noii Constitutii, precum si pachetul de legi privind modalitatea de punere in aplicare a acesteia. Din aceasta comisie a facut parte Judecatorul Curtii Constitutionale, dl Victor Puscas. Nici in acest caz, nimeni nu a invocat argumentul unei pretinse incompatibilitati.
Si cel mai recent caz este cel al ordinului Ministrului Justitiei nr. 108 din 1 aprilie 2011, prin care a fost constituit Consiliul National pentru Reforma Justitiei pe langa Ministerul Justitiei. Din acel consiliu, de asemenea, facea parte Presedintele Curtii Constitutionale, dl Dumitru Pulbere. Acel consiliu s-a intrunit in intreaga componenta si nimeni nu a incercat macar sa puna in discutie necesitatea si oportunitatea participarii Presedintelui Curtii Constitutionale la elaborarea conceptiei reformei justitiei.
Comisia de la Venetia este un organ consultativ al Consiliului Europei alcatuit din experti independenti in domeniul dreptului constitutional. in prezent, Comisia reuneste 57 de membri, inclusiv reprezentanti ai tuturor statelor membre ale Consiliului Europei, dintre care 13 sunt judecatori constitutionali (Austria, Franta, etc.), inclusiv 8 presedinti de instante constitutionale (Ungaria, Olanda, Rusia, Croatia, Slovacia, Bulgaria, Georgia, Armenia). Toti acesti judecatori participa la dezbateri si la adoptarea avizelor ce vizeaza conformitatea cu standardele democratice a textelor legislative din statele lor, susceptibile de a face obiectul sesizarilor privind controlul constitutionalitatii, iar acest fapt nu ii impiedica sa-si exercite mandatele de judecatori constitutionali.
Nu am fost prezent la prima sedinta a Consiliului, dar ma asteptam la un cu totul alt scenariu, si anume: Ministrul Justitiei sa prezinte conceptia „micii reforme” care este deja elaborata, iar Ministrul de Interne sa prezinte conceptia reformei MAI, ca apoi membrii Consiliului sa inceapa discutiile asupra fondului proiectelor. Contrar asteptarilor, am asistat la un act banal de torpilare a activitatii Consiliului si la suspendarea procesului de reforma atat pe segmentul justitiei, cat si pe segmentul afacerilor interne pentru o perioada indefinita.
Vreau sa inchei cu declaratia de azi a sefului Delegatiei Uniunii Europene, E.S. dl Dirk Shuebel: „Luna de miere s-a terminat. Acum suntem un cuplu si trebuie sa inregistram progrese si reforme”. Aceasta declaratie trebuie sa sune ca un avertisment foarte serios, care nu trebuie ignorat.
SURSA: Blogul lui Alexandru Tanase