În mediul juridic britanic exista expresia „nu avem nevoie de constitutie pentru ca noi nu avem nevoie de o lege care sa ne spuna ca trebuie respectate legile”…
Este adevarat ca Marea Britanie nu are o constitutie scrisa, în acceptiunea clasica a notiunii, dar asta nu înseamna ca ea nu exista. La britanici locul unei constitutii scrise este tinut de suma tuturor principiilor de drept, constituita din mai multe categorii de norme juridice cum ar fi: dreptul statutar, dreptul jurisprudential si obiceiul constitutional. Chiar daca britanicii urmeaza si astazi doctrina suveranitatii parlamentare, nu trebuie sa uitam ca primul precedent în lume de control de constitutionalitate al legilor a avut loc în Marea Britanie înca în anul 1610 în cauza Thomas Bonham v. College of Physicians. Prin urmare, inclusiv Marea Britanie, ca si orice alt stat democratic din lume, are nevoie fie de o constitutie scrisa, fie de una nescrisa, ce consta din suma anumitor principii de drept.
La 29 iulie marcam ziua Constitutiei Republicii Moldova. Care ar fi rolul Constitutiei în Republica Moldova?
Din pacate, în asa numitele noi democratii, este înradacinata în mentalitatea colectiva o idee gresita, din care ar rezulta ca ordinea constitutionala are o natura eminamente tehnica. Astfel, de cele mai dese ori, accentul este pus mai mult pe dreptul constitutional în sens restrâns, decât pe constitutionalism, ca un ansamblu de valori fundamentale pe care este întemeiat un stat. Din aceasta perspectiva, trebuie sa tinem cont de faptul ca fiecare constructie politico-statala, inclusiv Republica Moldova, îsi are un „an zero” al ei, de unde ia nastere sistemul sau valoric si legal. Pentru sistemul valoric, legal si politic existent la ora actuala în Republica Moldova, „anul zero” a fost anul 1991, când în frontierele fostei RSSM a fost creat statul Republica Moldova. Natura tehnica a ordinii constitutionale este infirmata inclusiv de jurisprudenta CCM, care a decis crearea Blocului de Constitutionalitate al Republicii Moldova, care incorporeaza si Declaratia de Independenta a tarii noastre. Blocul de Constitutionalitate contine tezele fundamentale ale sistemului valoric si legal pe care îsi are fundamentul acest stat, enumerând si „elementele de identificare” ale acestuia: limba de stat, drapelul de stat, stema de stat, denumirea oficiala a statului.
Istoria constitutionala merge pâna la Constitutia României din 1866Spre deosebire de alte state europene, Republica Moldova nu are o istorie proprie a constitutionalismului…
Nu as fi atât de categoric. De fapt, Constitutia moldoveneasca de la 29 iulie 1994 nu marcheaza aparitia unui nou spatiu constitutional la fel cum nu reprezinta ceva absolut nou pentru spatiul geografic în care ne aflam. Primele dezbateri în materie constitutionala au fost initiate la Chisinau imediat dupa proclamarea la 24 ianuarie 1918 de catre Sfatul Tarii a Republicii Democratice Moldovenesti. Mai apoi, dupa unirea Basarabiei cu România în 1918, pe actualul teritoriu al Republicii Moldova au fost aplicate consecutiv trei constitutii ale statului român: Constitutia de la 1866, Constitutia de la 1923 si cea de la 1938, aplicata pâna în 1944, când trupele sovietice au anexat actualul teritoriu al Republicii Moldova la URSS. Dupa patru decenii de comunism si dupa recunoasterea internationala a independentei Republicii Moldova fata de URSS, s-a revenit la valorile constitutionale traditionale, ce au existat în acest spatiu pâna la ocupatie: stat de drept, democratie, separatia puterilor în stat etc. Constitutia moldoveneasca de la 29 iulie 1994 se bazeaza anume pe acest ansamblu de valori democratice de nivel constitutional, care a operat pe teritoriul actual al Republicii Moldova în diferite perioade de timp si în diferite formatiuni statale. Anume aceste valori constituie esenta identitatii constitutionale a Republicii Moldova.
Este posibila o Constitutie „fara goluri” care sa nu genereze conflicte constitutionale ce sa aiba nevoie de judecatori specializati?
Constitutiile, în calitatea lor de legi fundamentale, nu au cum sa contina goluri. Pe lânga dimensiunea pur juridica, Constitutia reprezinta în sine un ansamblu de asertiuni de natura filosofica, care permit instantelor de jurisdictie constitutionala sa deduca sensul autentic al prevederilor constitutionale, acolo unde ele nu sunt suficiente sau acolo unde ele par a fi neclare. „Gura cu care vorbeste Constitutia” o reprezinta Curtile Constitutionale. Lor le revine sarcina sa interpreteze Constitutia, ori de câte ori este necesar, astfel încât sa fie acoperitoare pentru toate situatiile cu care societatile se confrunta. Judecatorul constitutional nu este judecator al unei instante de drept comun. De profilul moral si intelectual al judecatorului constitutional, de convingerile, cultura si curajul acestora, depinde nu doar eliminarea unor eventuale „goluri” din Constitutie, ci si cu ce valori pot fi umplute aceste goluri. Acelasi vas poate fi umplut cu continuturi absolut diferite.
Lideri ai statului care urasc Declaratia de IndependentaLa conferinta despre istoria Moldovei de la începutul acestui an organizata de presedintele Dodon s-a discutat inclusiv despre modificarea extinsa a Constitutiei Republicii Moldova.
Nu am urmarit lucrarile conferintei la care va referiti, deci nu cunosc care este esenta modificarilor ce se doresc a fi operate în Constitutie. În alta ordine de idei, articolul 141 din Constitutie permite revizuirea Constitutiei la initiativa unui anumit numar de cetateni ai Republicii Moldova, cel putin a unei treimi de deputati în Parlament sau la initiativa Guvernului. Presedintele nu detine competenta legala de a initia modificarea Constitutiei.
Prin modificarea extinsa a Constitutiei se avea în vedere excluderea Declaratiei de Independenta din Blocul de constitutionalitate.
Republica Moldova este un caz singular pe mapamond, unde anumiti lideri ai statului urasc declaratia de independenta a statului pe care îl conduc. Nu cred ca mai putem gasi undeva în lume un asemenea precedent. Presedintele Dodon trebuie sa înteleaga ca Declaratia de Independenta stabileste „temeliile, principiile si valorile fundamentale” ale Republicii Moldova, definind astfel „identitatea constitutionala” a Republicii Moldova. Declaratia de Independenta are, în mod incontestabil, valoare de text constitutional, deoarece prin natura sa reprezinta expresia majora a vointei poporului de a construi si trai într-un stat liber si independent. Este important sa mentionez ca anume aceasta vointa a predeterminat necesitatea adoptarii Constitutiei si îl leaga pe constituant de idealurile, principiile si valorile Declaratiei. Prin urmare, Declaratia de Independenta nu poate fi exclusa din Blocul de Constitutionalitate. Declaratia de Independenta, spre deosebire de Constitutie, beneficiaza de statutul de clauza de eternitate si nu poate fi modificata sau abrogata de nimeni, inclusiv de presedintele Dodon. Atât timp, cât ne aflam în sistemul valoric si legal creat la 27 august 1991, aceasta va fi identitatea constitutionala a Republicii Moldova.
Limba moldoveneasca si teoriile stalinisteS-a mai vorbit si despre consolidarea sintagmei de „limba moldoveneasca”…
Curtea Constitutionala s-a pronuntat deja la 5 decembrie 2013, stabilind ca denumirea corecta a limbii vorbite în Republica Moldova este cea din Declaratia de Independenta, si anume – limba româna. Aceasta are statut de clauza de eternitate si nu poate fi suprimata atât timp cât exista acest stat. Exact acelasi punct de vedere îl au lingvistii din lumea întreaga. În standardul international ISO 639 codurile mol si mo au fost suprimate în noiembrie 2008 si înlocuite cu codurile asociate limbii române. Nu exista nici un cod Ethnologue al limbii moldovenesti, acesteia fiindu-i atribuit codul asociat limbii române. Timp de un sfert de secol, copiii învata în scoli limba româna. Ar fi cazul ca acest subiect sa fie închis odata si pentru totdeauna si sa nu mai fie speculat din interes politic.
Presedintele Dodon încearca tot mai insistent sa revina la asa zisele teorii „moldoveniste”.
Daca ar fi sa fim mai exacti, aceste teorii sunt staliniste, si nu moldoveniste, deoarece ele au fost inventate de catre tovarasul Stalin, si nu de catre moldoveni. Recursul la teoriile staliniste, din perioada „republicii autonome”, chiar daca genereaza anumite avantaje electorale, este în egala masura iresponsabil si periculos. Domnul Dodon trebuie sa înteleaga câteva chestiuni axiomatice: societatile edifica state, si nu statele societati. Experimentul social de creare a unei natiuni moldovenesti diferite cultural si istoric de cea româneasca, similar celui de creare a „omului nou”, a esuat înca în perioada sovietica. Odata cu prabusirea imperiului, acest lucru s-a vazut cât se poate de clar. Unde-i toata „creatia” moldovenista a tovarasilor Iurii Barjanky, Iacob Cutcovetki sau Lev Barsky? Le va cere domnul Dodon copiilor sai sa învete poeziile lui Petrea Cruceniuk? Îi va citi domnul Dodon mezinului sau, înainte de somn, povestea lui Ion Canna „Noua mamaligi”? Nu o va face niciodata, deoarece toate aceste surogate au ajuns în mod firesc acolo unde le este locul – în lada de gunoi a istoriei. Un alt lucru pe care trebuie sa-l accepte dl. Dodon este ca fara o constiinta nationala clar definita si asumata, bazata pe adevarul istoric, si nu pe surogate staliniste, Republica Moldova nu are nici o sansa ca stat. Aceste elucubratii despre natiunea civica moldoveneasca nu vor prinde niciodata, deoarece au o esenta antiintelectualista, fiind bazate exclusiv pe teorii staliniste.
Presedintele are atâta putere câta îi trebuie. Este nevoie de o reforma constitutionala în Republica Moldova în conditiile în care functioneaza ca o republica parlamentara cu un presedinte ales de popor?
Constitutia moldoveneasca este suficient de clara la acest subiect, prin urmare nu vad de ce ar fi modificata. La fel de clara este si jurisprudenta Curtii Constitutionale, care elimina orice dubii referitor la natura formei de guvernamânt, cât si referitor la partajarea puterii în stat. Modalitatea de alegere a presedintelui Republicii Moldova nu influenteaza forma de guvernamânt, nici volumul competentelor acestuia. Acest punct de vedere este sustinut si de catre Comisia de la Venetia, expusa în avizul asupra propunerilor presedintelui Republicii Moldova de modificare a Constitutiei în vederea extinderii competentelor de dizolvare a Parlamentului, adoptata la cea dea 111-a Sesiune Plenara din 16-17 iunie 2017, CDL-AD(2017)014.
Ce fel de reforma constitutionala ar fi recomandata pentru Republica Moldova? Este posibila stabilirea unui echilibru politic constitutional?
Nu vad necesitatea unei reforme constitutionale la acest moment. Din punct de vedere institutional, toate mecanismele sunt echilibrate si ponderate printr-o jurisprudenta foarte clara a Curtii Constitutionale. Prin urmare, este suficient ca toti actorii politici, inclusiv presedintele, sa actioneze cu buna credinta si în spiritul loialitatii fata de Constitutie.
Problemele modificarii legii electoraleCare ar fi principalele probleme ale sistemului mixt reflectate de Comisia de la Venetia, traduse într-un limbaj mai putin tehnic?
De fapt, Comisia de la Venetia nu a abordat in abstractio problema sistemului mixt, ci a supus expertizei un proiect de lege elaborat de Parlamentul Republicii Moldova. Din punctul meu de vedere, punctele slabe ale proiectului se refereau la formarea circumscriptiilor, pragul electoral, votul peste hotare, participarea la vot a cetatenilor moldoveni din teritoriile ocupate.
Principalii sustinatori ai sistemului de vot mixt au anuntat initial ca vor respecta concluziile Comisiei de la Venetia, dupa care le-au ignorat – ce efecte poate avea o asemenea atitudine?
Din câte am observat, în a doua lectura, proiectul a fost modificat substantial. Din pacate, o evaluare mai exacta a functionalitatii noului sistem electoral va fi posibila doar dupa ce vom parcurge un scrutin electoral.
Se poate face o previziune asupra rezultatului alegerilor din prisma modificarii legislatiei electorale?
Eu cred ca atât partizanii noului sistem, cât si adversarii acestuia exagereaza atât în partea avantajelor, cât si în cea a dezavantajelor. Noul sistem, cu toate partile lui bune si rele, este o realitate. Discutiile si lamentarile la acest capitol sunt inutile, deoarece este absolut clar ca în 2018 legislativul va fi format în baza sistemului mixt, si nu altfel. Umblatul acesta cu „jalba’n protap” prin Europa nu-i altceva decât o simpla pierdere de timp. Rezultatul alegerilor din 2018 va fi determinat de capacitatea partidelor de a însusi noul sistem. Acele forte politice care vor reusi sa se transforme din „gasti politice” în institutii deschise care, în loc sa contabilizeze like-urile pe retelele de socializare, vor merge prin sate si vor înainta candidati credibili, nu au de ce se teme. Am participat în cinci campanii electorale, locale si parlamentare, si pot sa va spun ca oamenii sunt mereu dornici de schimbari.
Presedintele este detasat de partidele politiceCurtea Constitutionala a declarat neconstitutional Decretului Presedintelui Republicii Moldova nr. 105-VIII din 28 martie 2017 privind desfasurarea referendumului republican consultativ. Cum poate fi comentata aceasta decizie?
Tinând cont de jurisprudenta anterioara a Curtii si de Avizul Comisiei de la Venetia No.886/2017 din 19 iunie 2017, Hotarârea Curtii Constitutionale la acest subiect era una mai mult sau mai putin previzibila. Curtea a retinut ca întrebarile formulate în Decretul nr. 105-VIII din 28 martie 2017 „depasesc competentele constitutionale ale Presedintelui si, prin urmare, nu pot fi supuse unui referendum consultativ initiat de catre Presedintele Republicii Moldova.”
Prin reforma din 2000, Republica Moldova a devenit o republica parlamentara, unde presedintele, fiind seful statului, nu este în acelasi timp seful puterii executive si are doar câteva competente executive. În regimul parlamentar seful statului este detasat de partidele politice si joaca doar un rol de arbitru sau de putere neutra. Prin urmare, competenta presedintelui de dizolvare a Parlamentului este dictata de pozitia sa neutra si este conceputa astfel încât sa previna blocajele institutionale. În Avizul Comisiei de la Venetia (No.886/2017) a fost atrasa atentia în mod special asupra faptului ca, potrivit practicilor europene, reintroducerea votului direct pentru alegerea presedintelui în martie 2016 nu presupune în mod obligatoriu extinderea competentei sale de dizolvare a parlamentului. Aditional, Comisia a mentionat expres ca Hotarârea CCM din 4 martie 2016 a fost motivata în mod special prin necesitatea de a evita dizolvarile repetate ale parlamentului, si nu pentru multiplicarea temeiurilor de dizolvare. Comisia a retinut ca majoritatea democratiilor europene, unde functioneaza un regim parlamentar (inclusiv RM), stabilesc exhaustiv cazurile de dizolvare a parlamentului, excluzând clauzele generale de dizolvare discretionara a Parlamentului.
Spuneati mai devreme ca presedintele în general nu detine competenta legala de a initia modificarea Constitutiei.
Exact. Acesta a fost si motivul pentru care Curtea Constitutionala a retinut ca orice aspect care tine de modificarea Constitutiei urmeaza sa se circumscrie procedurii de revizuire a Constitutiei, strict determinata de Legea Suprema. Deoarece, potrivit normei constitutionale, presedintele Republicii Moldova nu dispune de dreptul de a initia modificarea Constitutiei, Curtea a decis ca aspectele ce tin de modificarea Constitutiei nu pot fi supuse unui referendum consultativ de catre seful statului, deoarece aceasta modalitate ar implica de facto acordarea în mod implicit presedintelui Republicii Moldova a dreptului de initiativa pentru modificarea Constitutiei, ceea ce contravine articolului 141 din Legea Suprema.
Curtea a mai retinut ca întrebarea referitoare la studierea istoriei în institutiile de învatamânt depaseste competentele constitutionale ale presedintelui si, prin urmare, nu poate fi supusa unui referendum consultativ initiat de catre presedintele Republicii Moldova. Aditional, observam ca Curtea a subliniat ca este contrar spiritului si literei Constitutiei ca Presedintele, sub „acoperirea” sintagmei „probleme de interes national”, sa poata initia un referendum care implica modificarea Constitutiei sau chestiuni ce tin de aprecierea stiintifica a mediului academic.