În cadrul acestei emisiuni, am discutat o serie de subiecte care m-as fi asteptat sa fi suscitat interesul public. Spre exemplu, am explicat de ce a fost demis presedintele Consiliului Superior al Magistraturii, de ce judecatorul moldovean la CEDO a decis sa nu mai participe la concursul pentru presedintia Curtii Supreme de Justitie. Credeam ca presa va dori sa afle de ce o „alianta pentru integrare europeana” nu doreste ca în fruntea justitiei sa vina un judecator de la CEDO?
În mod surprinzator, un anumit portal de stiri a retinut o remarca, pe care am facut-o tangential, referitoare la evenimentele din 7 aprilie 2009. Ideea era urmatoarea: „Nu a existat niciun precedent în lume când tulburari în masa de genul celor de la Chisinau sa fi fost punctate univoc într-un fel sau altul.” Nu am vazut si nici nu vad nimic efervescent în aceasta remarca. Este punctul meu de vedere, pe care l-am argumentat de mai multe ori în cadrul diferitor emisiuni si evenimente publice, fapt care nu a suscitat interesul public. Nici de aceasta data nu cred ca ar fi provocat mare interes public, daca ideea expusa de mine în cadrul emisiunii date, nu ar fi fost redata într-o maniera manipulatorie, cu scopul de a servi ca si suport pentru plasarea pe acelasi portal a altor minciuni, insulte si manipulari (cu tirajarea pe alte pagini web).
Nu am de gând sa polemizez cu cei care produc asemenea „stiri”, deoarece stiu exact cine sta în spatele acestor ticalosii de presa si care este scopul lor. Nu as fi reactionat nici la acest matrapazlâc de doi bani, la fel cum nu am reactionat la cele anterioare, daca nu as fi sesizat existenta riscului sa fie indusi în eroare oamenii integri, pentru care evenimentele din 7 aprilie chiar reprezinta o problema, si nu un subiect de manipulare. Citind materialul publicistului Vitalie Ciobanu am decis ca este necesar sa vin cu o precizare a viziunilor asupra elucidarii evenimentelor din 7 aprilie.
Faptul ca societatea interpreteaza diametral opus evenimentele din 7 aprilie este constatat de toate sondajele de opinie efectuate pâna în prezent. O buna parte a societatii considera ca la 7 aprilie a avut loc o revolta a tinerilor, iar o alta parte, la fel de numeroasa, considera ca a avut loc o tentativa de lovitura de stat. Atitudinile diametral opuse în interiorul societatii fata de evenimentele din 7 aprilie reprezinta o situatie de fapt, care are mai multe explicatii.
Ne place noua sau nu, în Moldova fiecare traieste cu adevarul propriu despre lumea care îl înconjoara – limba vorbita, identitatea etnica, religie, istorie, orientarea geopolitica, 28 iunie 1940, al doilea razboi mondial, razboiul de pe Nistru, etc. Mai nou, aceasta lista a fost completata si cu interpretarea evenimentelor din 7 aprilie 2009. Deocamdata, nu am vazut semnalmente ca cineva ar fi gata sa îmbratiseze un adevar absolut în detrimentul propriului adevar.
Spre deosebire de stiintele exacte, nu cred ca putem vorbi de adevar absolut atunci când interpretam fenomene istorice, sociale sau politice. În mod special, aceasta ipoteza este valabila în cazul societatilor post-totalitare, unde exista o mentalitate colectiva labila, extrem de receptiva la minciuni si manipulare, dublata de o incapacitate de a accepta anumite adevaruri, mai cu seama cele neplacute. La Chisinau, cel ce manipuleaza mai bine, de regula, pretinde ca spune adevarul absolut.
Nu am descoperit ieri acest „specific” al mentalitatii noastre colective. Iata de ce am considerat mereu si consider si acum ca, pentru a putea construi un stat functional, este necesar de a imuniza societatea moldoveneasca împotriva minciunii si manipularii. Anume de aceasta, în activitatea mea publica am încercat sa spun oamenilor adevarul, inclusiv atunci când este riscant din punct de vedere politic. Sigur ca ar fi fost mai simplu sa pasez responsabilitatea pe seama cuiva sau sa declar ceva de genul: „sa nu creada cei care vor sa ascunda adevarul despre 7 aprilie ca vor reusi sa evite banca acuzatilor!”. Publicul ar fi aclamat acest mesaj…, dar în asemenea mod mi-as fi adus si eu contributia la ticalosirea în continuare a societatii din care fac parte si la care tin.
Publicistul Vitalie Ciobanu nu a fost de acord ca, atunci când am vorbit despre „adevarurile” partilor implicate în acele evenimente, nu am formulat macar niste supozitii în legatura cu adevarul ascuns în spatele violentelor stradale de acum doi ani. Într-adevar, nu am formulat nici un fel de supozitii si nu am facut-o din trei motive: în primul rând, nu am avut un context potrivit, deoarece în emisiunea cu pricina nu s-a discutat subiectul „7 aprilie”, acesta fiind abordat tangential, în al doilea rând, eu nu sunt procuror ca sa acuz pe cineva si în al treilea rând, întotdeauna am dezaprobat supozitiile desarte sau aluziile opace dupa care apriori nu survine nimic. Este mai bine ca, în problemele de urmarire penala, sa apara public procurorul cu argumente ce sustin acuzatiile împotriva lui X, Y sau Z, decât sa apara un politician cu declaratii trase de par referitoare la tot soiul de „conspiratii împotriva democratiei” organizate de „anumite grupuri de persoane”, ale caror „interese le cunoastem, dar pe care le vom numi la timpul potrivit”.
Printre altele, V.Ciobanu s-a aratat mirat de faptul „…ca ministrul Tanase nu a evocat, pentru a-si acoperi mai convingator neputinta, si asasinarea neelucidata a presedintelui J.-F. Kennedy” (neputinta de a elucida evenimentele din 7 aprilie – n.a.).
Si aici, maestre, când vorbim de neputinta, trebuie sa stim cine si cu ce se ocupa în aceasta tara. Ministrul Justitiei nu este seful procurorilor, judecatorilor si politistilor. Ministerul Justitiei este o institutie civila care nu face justitie, ci promoveaza politici în justitie. Veti fi de acord ca de la promovarea politicilor în justitie si pâna la neputinta de a elucida evenimentele din 7 aprilie este o anumita distanta…, ca sa nu zic mai mult.
Mai jos vreau sa enunt exhaustiv unde am avut competenta legala sa intervin în „problematica 7 aprilie” si cum am intervenit. Ma voi referi la fapte fara sa le comentez:
1. Am reglementat toate dosarele la CEDO legate de evenimentele din 7 aprilie, evitând condamnarea Republicii Moldova la CEDO si am dispus plata tuturor compensatiilor morale catre persoanele arestate si torturate care au depus plângeri la Curtea Europeana.
2. Am demis judecatorii care au judecat tinerii în comisariate. (Sistemul de justitie este singurul care a disponibilizat persoanele implicate în evenimentele din 7 aprilie, fara ca acestea sa revina în functie).
3. Am condus comisia guvernamentala speciala care a decis sa ofere compensatii victimelor evenimentelor din 7 aprilie, inclusiv mamei lui Damian Hâncu si ex-deputatului Valentina Cusnir, care timp de un an nu reusisera sa obtina audienta nici la un demnitar de stat. (De altfel, aceasta a fost singura comisie instituita la nivel guvernamental în problema evenimentelor din 7 aprilie).
Acestea au fost competentele legale pe care le-am avut în calitate de Ministru al Justitiei în contextul dosarului „7 aprilie” si, în limitele lor, mi-am exercitat mandatul.
Bineînteles ca exista si dintre cei care îmi reproseaza ca nu am „apasat” judecatorii pentru „a-i baga la duba” pe cei pe care îi considera ei vinovati. Daca cineva întelege functionarea unui regim democratic prin „apasatul” asupra judecatorilor, atunci eu sunt de alta parere.
Ar fi bine ca presa sa se intereseze ce au facut si alti demnitari în limitele competentelor pe care le au pentru a apropia survenirea „momentului adevarului”. În acest context, mi-am amintit de un episod comico-tragic, pe care sunt convins ca maestrul V. Ciobanu o sa-l înteleaga. La 1 decembrie 2009, am fost invitat la sarbatoarea nationala a României. Mare mi-a fost mirarea sa-l vad în sala printre invitati pe ex-vicecomisarul de Buiucani, Rodion Budeanu. Cred ca vi-l amintiti. Este politistul care a arestat si mai apoi a expulzat din tara cei doi cetateni români Radu Popescu si Razvan Cazacu (consultanti politici ai PLDM în campania electorala din 2009), iar în ziua alegerilor din 5 aprilie 2009 a arestat-o pe candidatul pe lista de deputati PLDM în Parlament N. Azizov. Nu am putut afla pentru ce merite fata de statul român a fost invitat cetateanul Rodion Budeanu la receptia de 1 decembrie… Cine stie, poate datorita faptului ca la doua luni de la instalarea noului guvern, deja lucra în aparatul central al MAI si fusese avansat în grad.
Tot în contextul survenirii „momentului adevarului”, societatea trebuie sa cunoasca si care sunt perspectivele reale ale survenirii acestuia.
1. Comunistii au condus Republica Moldova dupa 7 aprilie înca aproape jumatate de an. Oare nu a mirat pe nimeni faptul ca în documentele desecretizate nu figura mai nimic esential legat de evenimentele din 7 aprilie? Sau crede cineva ca administratia comunista nu a gestionat documentar aceasta situatie? Crede cumva cineva ca timp de jumatate de an comunistii au pastrat careva posibilitati pentru a-i incrimina penal si proba în instanta vinovatia pentru evenimentele din 7 aprilie? Eu unul cred altfel.
2. În dimineata zilei de 8 aprilie eram în fata Parlamentului, unde am vazut angajatii unei companii de constructii care încarcau cu lopetile gunoiul în camioane, dar nu am vazut niciun criminalist care sa adune probe…, fara de care condamnarea în instanta nu poate surveni, în mod legal bineînteles. (Pentru comparatie, la World Trade Center criminalistii americani au facut cercetari si adunat probe timp de opt luni de zile).
3. Un ultim aspect pe care nu pot sa nu-l mentionez. Clasa politica trebuie sa decida ce este mai important pentru societate: tragerea la raspundere penala a vinovatilor pentru evenimentele din 7 aprilie si pentru crimele comise în cei opt ani de guvernare comunista, sau cochetariile dezgustatoare însotite de miorlaituri scârboase în jurul lui Voronin, în schimbul celor 42 de voturi în Parlament?
Cautând raspuns la aceste întrebari, este lesne de înteles scepticismul meu fata de statuarea unui adevar absolut în privinta evenimentelor din 7 aprilie 2009. Timpul va demonstra daca am avut dreptate sau nu.
PS Gândurile pe care le-am însirat mai sus nu sunt o replica sau o reactie la materialul lui Vitalie Ciobanu, pe care îl respect si pe care îl consider unul dintre cei mai de vaza reprezentanti ai intelectualitatii basarabene. Am un singur regret în legatura cu reactiile dlui Vitalie Ciobanu la acea frântura din emisiune care se referea la evenimentele din 7 aprilie. As fi preferat ca dumnealui sa-mi ceara detalii despre aceasta declaratie, dar sa nu se bazeze exclusiv pe o „stire”, care, în realitate, din start a fost conceputa ca un instriment de manipulare în scopuri care nu au nicio legatura cu evenimentele din 7 aprilie, cu valorile democratice si parcursul european al tarii noastre. Pentru a întelege ce am în vedere, va recomand sa cititi acest articol http://www.timpul.md/articol/marsava-bucatarie-cum-se-prepara-o-porcarie-de-presa-21178.html
SURSA: Blogul lui Constantin Tanase