Remitentele nu difera cardinal de alte surse de finantare a investitiilor, de aceea cea mai buna politica de atragere a remitentelor în investitii este crearea unui mediu de afaceri favorabil tuturor investitiilor, indiferent de sursa de finantare. Migrantii din Moldova sunt preponderent implicati în industrii ne-comercializate international (non-tradable goods), pe când Moldova are nevoie de know-how în industrii din sectorul bunurilor comercializabile international (tradable goods). Cât tine de rolul diasporei în dezbaterile publice din tara, deseori se trece cu vederea faptul ca interesele migrantilor nu sunt neaparat perfect alineate cu interesele celor din tara.
Statul si diaspora
Este cert ca guvernul Moldovei nu împartaseste dubiile mele. Exista programul PARE 1+1, se organizeaza congrese pentru reprezentatii diasporei, exista situri semi-oficiale pentru diaspora si migranti si, în final, se planifica crearea Agentiei pentru Relatii cu Diaspora — statul moldovenesc ofera stimulente multiple pentru a amplifica dorinta migrantilor de a se implica în viata de „acasa”. Dar care sunt factorii care dau nastere acestei dorinte? Deseori se invoca patriotismul, însa patriotismul nu a împiedicat migrantii sa caute viata mai buna peste hotare, deci interesul propriu domina dragostea irationala fata de un petic de pamânt. Si atunci ramânem cu doi factori: interesul material (aici totul e simplu) si aspiratia la recunoastere sociala. Care este acel grup social al carei recunoastere conteaza? Aborigenilor din tara-gazda nu le pasa de tara ta de bastina. Lumea din bastina e prea departe ca recunostinta lor sa „încalzeasca”. Ramâne restul diasporei — ei se afla în apropiere si au interes fata de ce se întâmpla acasa. Însa recunostinta diasporei nu va exista si nici nu va conta atât timp cât diaspora nu reprezinta un grup social integru.
Daca statul cu adevarat doreste implicarea diasporei, apoi primul obiectiv este sa asigure ca diaspora sa se simte Diaspora — un grup care promoveaza în comun interesele sale atât în tara-gazda, cât si în bastina. Si primul pas este, evident, sa strângi membrii diasporei împreuna. Aici ajungem în final la subiectul acestei postari — cum statul moldovenesc sprijina constituirea si închegarea Diasporei în cazul concret al Statelor Unite.
Martisorul si Ambasada
În SUA exista un singur eveniment public care strânge împreuna la un loc peste o suta de moldoveni. Nu e vorba de 27 august sau de craciun. E vorba de martisor — o sarbatoare apolitica si nereligioasa. Evenimentul are loc anual în Washington DC la început de martie, lumea vine cam din toate statele de est (anul trecut cineva a venit cu automobilul tocmai din Chicago). Programul e încarcat: muzica nationala live (cu hora), copii declama poezii, vernisaj fotografic (în 2007) sau de picturi. Dar cea mai importanta este comunicarea: lumea face cunostinta, tinerii discuta, copiii se joaca împreuna, invitatii straini cauta discutii cu oficialii din Moldova. Tot asta cu bucate (preparate de voluntari) si vinuri (uneori chiar si moldovenesti). Cu alte cuvinte — întruchiparea procesului de creare a unei Diaspore închegate. Daca doriti sa vedeti cum arata evenimentul, Cristina Cheptea a postat multe fotografii (inclusiv meniul) de la editia 2011.
Dupa standardele din Moldova, evenimentul nu este ieftin — bugetul pentru anul 2012 a depasit $4,000 (doar chiria salii se ridica la $1,600), care au fost acoperiti cam la doua treimi din vânzarea biletelor, iar restul — de sponsori si din donatii particulare.
Ai crede ca Ambasada Moldovei la Washington ar fi prima sa ofere sprijin acestui eveniment, Initial cam asa si a fost, dar lucrurile s-au schimbat… Un scurt istoric:
- Prima editie a Martisorului avut loc în 2007. Initiativa a venit de la Natalia Cucos, sotia consulului de pe timpuri. Eveniment a fost organizat de voluntari ai comunitatii (in primul rând Eugenia Berzan) cu sprijinul Ambasadei si sustinerea altor organizatii.
- Evenimentul nu a avut loc în 2008.
- Martisorul 2009 a fost organizat în totalitate de ambasada.
- În 2010 organizarea a fost preluata de Casa Mare (ONG); Ambasada s-a implicat în solutionarea unor întrebari logistice si a donat $500.
- În 2011 Ambasada a iesit din procesul organizational si a micsorat donatia cam în jumatate.
- În 2012 sprijinul Ambasadei s-a redus la patru cutii de vin. Ambasadorul Moldovei nu s-a prezentat, iar angajatii ambasadei prezenti la eveniment nu au rostit nici un cuvânt în public din partea Ambasadei sau Guvernului de la Chisinau (deci prezenta lor nu era „oficiala”). În schimb au venit reprezentati ai Departamentului de Stat si Ambasadorul OSCE, care sperau sa discute cu Ambasadorul.
Stranie situatie. La Chisinau se discuta un proiect de creare a unei Agentii de Relatii cu Diaspora care va avea peste treizeci angajati, pe când Ambasada de la Washington s-a distantat la maximum de unicul eveniment într-adevar de amploare si cu traditii al diasporei moldovenesti în emisfera de vest.
Ambasada si Diaspora
În principiu, Ambasada de la Washington nu este obligata sa sustina un eveniment organizat de un ONG al diasporei. Coagularea diasporei ar putea fi realizata si prin organizarea unor evenimente nemijlocit de ambasada. Însa asemenea evenimente nu exista. Practic toate ambasadele din DC organizeaza de ziua nationala petreceri, baluri, cine. Ambasada Moldovei nu face nimic pe 27 august, cu o singur exceptie. În 2011 a fost organizat un ceva cu prilejul a 20 ani de independenta, însa din spusele celor prezenti evenimentul nu a facut fata asteptarilor. Unicele evenimente la care este chemata diaspora sunt întâlniri cu politicienii din Moldova ajunsi la Washington. Sunt interesante si ele (desi uneori mai mult depresant decât interesant), dar mi s-a creat impresia ca coagularea diasporei nu a servit nici pe departe drept principalul obiectiv al acestor întâlniri.
Moldova în genere pare invizibila în Washington. Anual zeci de ambasade din Washington participa în Passport DC — pe parcursul câtorva saptamâni ambasadele organizeaza zilele usilor deschise (fiecare ambasada o face diferit; spre exemplu, anul trecut ambasada Frantei oferea cina pret fix servit de bucatari cu renume veniti din Franta). Ambasada Moldovei nu se numara printre participanti.
Mi se va reprosa ca Ambasada e prea mica pentru a organiza evenimente de amploare. Pai bine, în asa caz de ce sa nu intrati parteneriat cu diaspora… Spre exemplu, cu acelasi Martisor?
Concluzie
Nu zic ca statul este obligat sa subventioneze — în cadrul Martisorului sau altor evenimente — cheful a câtorva sute de moldoveni care material o duc mai bine decât majoritatea compatriotilor de acasa. Ar exista alte domenii unde $1,000 în plus ar putea prinde mai bine. Însa în asa caz si salariile celor 32 viitori functionari al Agentiei de Relatii cu Diaspora urmeaza si ele sa fie redirectionate pentru alte scopuri — nu vei avea cu cine întretine relatii atât timp cât nu exista o diaspora închegata. Statul si MAE urmeaza sa fie consistenti în pozitie si abordare: sau „duca-se emigrantii dracului” (o pozitie pe care as întelege-o — vezi primul alineat), sau „hai sa mobilizam diaspora”. Si daca la Chisinau s-a decis în favoarea celei de-a doua optiuni, apoi este greu de imaginat o metoda mai eficienta si directa de a atinge acest scop în cazul SUA decât prin sprijinirea Martisorului de la Washington.
Sincere multumiri membrilor diasporei din SUA care au oferit informatii, comentarii si sugestii la acest articol.