Bunelul meu a fost un taran simplu, care în perioada Uniunii Sovietice a lucrat tot timpul la ferma de vite din sat. Împreuna cu bunica, aveau lunar salariu de vreo 250 de ruble. Mai mult decât suficient pentru vremea aia. Atât de suficient încât în 1992, la ”knisca” se adunasera vreo 40 de mii de ruble. Pentru cei care nu stiu, ”knisca” era un fel de depozit. De cele 40 de mii de ruble s-a ales praful dupa caderea URSS, dar ce mai conta? Tragedia mai mare erau ca se destramase Uniunea Sovietica.
El îi ura pe români. Spunea despre ei ca erau niste oameni agresivi, care-si cam bateau joc de moldoveni. Si avea argumente forte care sa-i sustina pozitia. Unul dintre argumente era ca a fost batut în scoala. Cica venea un dascal rau, pe cal alb, de pe la Iasi, iar cei ce nu erau ascultatori si nu doreau sa învete erau pedepsiti sa stea o ora cu genunchii pe niste graunte de porumb. Pâna la urma, ”agresivitatea” dascalului i-a fost utila. Cunostea perfect alfabetul latin si chiar putea citi.
Bunelul meu îi ura foarte tare si pe jandarmi. Cica erau adevarate brute. Daca nu-ti faceai curat în jurul curtii puteai fi facut cu ou si cu otet. Daca nu-i salutai cu respect pe consatenii mai în vârsta, iar ajungeai pe mâna raului jandarm român. Nici daca nu aveai grija de ogoare sau de animalele de pe lânga casa nu scapai de ochiul vigilent al ”brutelor” române cu bastoane. Dupa ce-au venit rusii a fost mult mai bine, spunea bunelul meu… Nu te mai certa nimeni, ca vitele le luasera la ferma din kolhoz, iar ogoarele revenisera si ele la kolhoz.
Alte argumente împotriva românilor n-avea bunelul meu, ba chiar a si recunoscut ca pe vremea ”ocupantilor” a învatat sa citeasca, sa fie respectuos, gospodar si muncitor. Dupa 1945 a învatat un singur lucru: sa fie ascultator.
Eu sunt român, dar nu particip la marsuri. Cred ca Unirea nu prin marsuri sau declaratii pline de patos se face. Unirea se va face prin educatie - sa învatam în scoli cine suntem si sa iesim din ele pregatiti pentru viata. Se va face prin respect - sa învatam sa ne respectam, în primul rând pe noi însine, iar apoi vom fi respectati si de minoritati (nu prin legea pumnului, ci prin cea a exemplului). Unirea va mai putea fi facuta prin competitivitate si multa munca – sa învatam sa fim gospodari, sa ne facem curatenie în propriile curti, dar si în jurul lor, sa devenim o economie puternica si sanatoasa, o tara în care legea va fi respectata de toata lumea, iar coruptia nu va mai exista.
Unirea va veni doar atunci când vom deveni adevarati români si adevarati europeni. Si Unirea nu va însemna neaparat disparitia Republicii Moldova, ci disparitia hotarelor politice si a celor de mentalitate.
Eu sunt român si ma mândresc cu asta!