25.09.2012

Alex Cozer: "Mamaligiki, go home!"

Acum un an parea ca AIE-ul este mort si ca nu mai are nicio sansa de reanimare. Atacurile raider comise de Plahotniuc, protejarea acestuia de catre Procuratura Generala si alte institutii de forta pareau sa fie ultima picatura care umpluse paharul rabdarii lui Filat si-a poporului.
Alex Cozer: "Mamaligiki, go home!"
Acum un an parea ca AIE-ul este mort si ca nu mai are nicio sansa de reanimare. Atacurile raider comise de Plahotniuc, protejarea acestuia de catre Procuratura Generala si alte institutii de forta pareau sa fie ultima picatura care umpluse paharul rabdarii lui Filat si-a poporului.
Filat chiar se strofolise de câteva ori. Printre declaratiile sale memorabile se numara acea prin care Premierul dadea de înteles ca el nu se va mai prezenta la niciun consiliul al Aliantei daca va participa Plahotniuc. Totul a culminat cu refuzul PD-ului si al PL-ului de a-l demite pe Zubco. Ala si fiind momentul 0, în urma caruia Alianta a fost reanimata brusc, iar celebrul beton al Aliantei, aidoma celui din filmele SF, s-a reîntarit brusc.

Probabil va amintiti cu totii ziua în care PCRM si PLDM ar fi trebuit sa-l demita pe Zubco. Atunci PLDM-ul s-a razgândit brusc, iar Filat nu a mai pronuntat niciodata numele lui Plahotniuc. Nici macar prin titulatura de ”Papusar”.

În decurs de doar câteva zile, din ”Papusar” care-i fura oamenii din partid (Nagacevschi, Tanase, Godea), din raider care ataca bancile din tara si din principalul element al coruptiei din justitie, Plahotniuc s-a tranformat într-un partener viabil pentru Filat, cu care liderul PLDM nu ezita sa faca glume si sa dea mâna prin Parlament.

Schimbarea brusca de atitudine a lui Filat a mirat si nu. I-a mirat pe cei care mai credeau în sinceritatea Premierului, dar pe cei care i-au analizat pasii de-a lungul carierei sale politice nu i-a surprins cu nimic. Nu a fost pentru prima data când Filat, cu o mina serioasa, declara ceva, iar peste câteva zile sau saptamâni uita cu desavârsire si facea ochi mari în fata jurnalistilor când acestia îi cereau consecventa.
Au existat voci care spun ca împacarea dintre Filat si Plahotniuc a venit în urma unei întelegeri între cei doi, de a delimita domeniile de ”activitate” si de a fura în liniste, unul din sectorul privat, celalalt din sectorul de stat, fara demascari si alte genuri de ”padle” (asa cum le spun ei).

Altii au spus ca Plahotniuc a acumula suficient material compromitator despre Filat, care sa-l îngroape politic definitiv si iremediabil pe liderul PLDM.

”Analistii de forta” ai tarii, bravii fii ai neamului, utili pentru orice regim politic, au spus ca împacarea a fost conditionata de partenerii europeni. Aceiasi parteneri care-l demasca pe Plahotniuc, la Londra, ca raider, sau care nu vor sa-l vada în ochi atunci când viziteaza Moldova (comentariul îmi apartine).

În urma acestui ”deal” se pare ca toata lumea are de câstigat. Plahotniuc nu mai e deranjat deloc în Moldova, fiind liber sa raiderizeze în continuare, sa condamne la ani grei de puscarie oameni nevinovati si sa le usureze pedepsele criminalilor.

Filat a fost lasat si el în pace. Televiziunile lui Plahotniuc nu-l mai ataca, institutiile lui Plahotniuc nu-i mai flutura cu ilegalitatile de pe la vama si FISC prin fata, iar el poate liber sa pozeze în mare reformator si sa creasca în sondaje ca pe drojdii.
Ghimpu, ca e si el în Alianta, desi nu l-am pomenit pâna acum, continua colaborarea fructuoasa cu Plahotniuc, începuta înca înainte de 2009, despre care am vorbit de atâtea ori si despre care începe sa vorbeasca tot mai multa lume.
Moldova, adica noi, poporul, cica am avea de câstigat si noi. Toata mass-media republicii (cu mici exceptii) ne prezinta zi de zi reformele si progresul din tara. Se repara drumuri, se reformeaza institutii, cresc salariile, nivelul vietii creste si el, si totul e bine si frumos. Ar parea ca totul merge ca pe roate în aceasta tara, iar Integrarea Europeana e doar la o azvârlitura de bat.

Alianta pentru Plahotniuc si Filat
 

De fapt, toate asa-zisele reforme, pe care le vedem dupa 8 ani de comunism retardat si de încalcari grosolane a oricaror legi, sunt mai mult fantasmagorice. Ceea ce simtim noi în Republica Moldova este cam la fel ca agonia unui om salvat de la înec, dar care nu-si revine si sta deja de 3 ani în coma. Comunistii l-au aruncat în lac sa-l înece, cei din AIE l-au scos la mal, dar l-au lasat acolo, în coma profunda, fara niciun interes de a-l reanima.
Vreau sa spun ca o schimbare fata de regimul criminal comunist cu siguranta se simte. Doar ca aceasta schimbare s-a transformat din regres (drumul catre moarte în timpul comunistilor) în stagnare (starea de coma de acum).
Iar în perioada acestei stagnari Plahotniuc îsi extinde lantul mediatic, îsi bifeaza banci dupa banci si instituie un control tot mai puternic asupra justitiei.
Filat se multumeste si el cu veniturile de la institutiile pe care le controleaza, se uita în fiecare seara, plin de mândrie la reportajele în care este prezentat ca mare reformator, si se îmbata cu sondajele în care creste tot mai mult.
Situatia în rândurile populatiei ramâne însa exact la fel. Mergeti 30-40 de km, în orice directie, în afara Chisinaului si veti vedea o saracie crunta, case parasite, oameni putini (si aia, multi din ei, prada alcoolismului), badaranism si lipsa totala de educatie în rândurile majoritatii.

”Mamaligiki, go home!”

În 2006, selectionerul nationalei de fotbal a Bulgariei, Hristo Stoicikov, iritat de unele întrebari ale presei române li s-a adresat gazetarilor cu un arogant si agresiv ”mamaligiki, go home!”, urmat de un ”eu când ma plimbam cu BMW-uri si Mercedesuri voi umblati cu bicicleta”. Stiti ce s-a întâmplat? Nimic! Conferinta de presa a urmat, iar jurnalistii români au alergat si zilele urmatoare dupa fostul ”Balon de Aur”.

Mi-am amintit de multe ori de replica arogantului Stoicikov, mai ales dupa 2009, când noii oligarhi de la Chisinau adunau proprietati si miliarde în timp ce poporul nenorocit cauta sa obtina cât mai rapid cetatenia româna pentru a merge undeva prin Europa ca sa nu moara de foame aici.

Si cu toate ca crimele Plahotniucilor si Filatilor sunt evidente, acest popor dobitoc la minte continua sa-i suporte pe acesti indivizi, ba chiar si sa-i voteze sau sa-i aleaga drept cei mai iubiti politicieni prin sondajele care se fac.

Suntem o tara de tâmpiti. De 20 de ani tara asta este într-un continuu regres, avem cei mai multi milionari pe cap de locuitori din tarile Europei de Est, în timp ce suntem cea mai saraca tara din întreaga Europa. Noi, parintii, fratii si surorile noaste luam calea Europei si-a Americii de Nord, trimitem bani aici si-i îmbogatim pe-acesti oligarhi, indiferent ca numele lor este Voronin, Plahotniuc sau Filat.

Dar atunci când ne întoarcem si vedem cum statul asta îsi bate joc de noi, lasam neputinciosi mâinile în jos si-aratam la politicienii si functionarii corupti, iar noi ne erijam drept în cei mai curati si cinstiti oameni, fara a întreprinde nimic.
De fapt ne meritam pe deplin soarta. Zilnic, Plahotniucii si Filatii îsi bat joc de noi, de tara noastra, ne rânjesc în fata si ne trateaza cu un ”mamaligiki, go home!”.Indiferent ca stam aici sau ca suntem plecati înafara si sustinem acest stat, suntem la fel de vinovati de starea de lucruri din tara. Nu suntem decât niste mamaligari, sclavi pe mosia Plahotniucilor si Filatilor, având doua scopuri precise: sa-i îmbogatim si sa-i votam.