Daca mi-ar cere cineva sa nominalizez un politician românofob si chiar antieuropean, atunci Marian Lupu cu siguranta s-ar regasi printre numele mentionate, chiar daca nu neaparat în capul listei, deci logica bloggerului ar cadea din start.
Dar, pâna la urma, nu vreau sa pun note asupra patriotismului, românismului sau a europenismului unora, mai ales atunci când vine vorba de politicieni. Pentru ca, acestia, în dependenta de ”principiile si valorile” de care se ghideaza, se pot transforma peste noapte din proeuropeni în prorusi si viceversa. Ei o fac cu atâta usurinta, încât probabil nici ei nu mai stiu ce sunt.
Vreau, în schimb, sa vorbesc despre complexele de care sufera societatea moldava de 20 de ani încoace. Pentru multi dintre noi, rusii sunt ”porci, ocupanti si alcoolici”, iar românii - ”eliberatori”. Pentru altii, românii sunt ”opincari, hoti, tigani si, din nou, ocupanti”, iar rusii, din nou - ”eliberatori”. Singurul lucru comun pentru unii si ceilalti, e ca-i considera pe unii ”ocupanti” si pe ceilalti ”eliberatori”. Acuma eu nu vreau s-o fac pe moldovenistul Marian Ilici Lupu care sa spuna ca cel mai bine era când ”plecasera românii si nu venisera rusii”. Eu sunt român si-n suflet si-n acte si mi-e în cot de ”eliberatori” sau ”ocupanti”. Pentru mine a fi român nu înseamna însa sa port panglica tricolor ostentativ, doar pe 9 mai, ori sa port tricouri cu ”Basarabia Pamânt Românesc”. N-am nimic cu ei, dar a fi român înseamna cu totul altceva. Spre exemplu, sa plângi de bucurie atunci când nationala de fotbal a României obtine o victorie la un turneu final, ori, când se semneaza actele de aderare la UE.
La fel e si cu rusii din Moldova. Cei care-si lipesc postere cu ”Pobeda” la 9 mai si care-i numesc ”fasîstî” pe cei cu panglica tricolor purtata în acea zi. La rândul lor, aia cu panglica, îsi amintesc ca-s români doar la 9 mai, si atunci se ”întricoloresc” tocmai pentru a-i oftica pe ”ocupanti”.
Unii poate se întreaba ce legatura au astea cu ”alegerea Presedintelui”. Pai tocmai aici e si problema. Ca cei care se dau mari c-ar fi români, îsi amintesc numai când vor ca Grecianîi e românofoba, dar uita ca asa a fost si înca mai este si Marian Lupu. La fel e si cu aia care nu-l vor pe Ghimpu Presedinte de Parlament, pentru ca îsi amintesc ca Ghimpu e rusofob si unionist, dar uita ca în 2005 au votat un rusofob în functia de Vicepresedinte de Parlament, în persoana lui Iurie Rosca. A, ca acum Rosca e deja mai românofob decât rusofob, de acord, dar cine garanteaza ca, peste 6 ani, Ghimpu va mai spune ca Bucurestiul este capitala sa?
Noi nu vom avea niciodata stabilitate, nici politica si nici economica, în aceasta tara, atâta timp cât vom trai cu aceste complexe. În Moldova exista multi români care stiu ca au capitala la Chisinau, care nu poarta panglici tricolor doar la 9 mai si nici tricouri cu ”Basarabia Pamânt Românesc”, dar plâng de bucurie când marcheaza Ganea-n poarta Angliei, sau când România adera la UE, la 1 ianuarie 2007. Exista si rusi, care cunosc perfect limba româna si nu-si pun la 9 mai panglici cu ”Pobeda”, dar ei se bucura când la olimpiada cânta imnul Rusiei. Ei bine, si acesti români, si acesti rusi, constientizeaza ca traiesc în Republica Moldova si ca lor le trebuie un Presedinte, pentru ca politicienii sa nu-si mai ascunda nereusitele în spatele ”instabilitatii politice”. Ei nu sunt nici rusofobi si nici românofobi, pentru ei nu exista ”ocupanti” sau ”eliberatori”, dar ei îsi iubesc pamântul pe care traiesc. Ei nu sunt complexati si oricare dintre ei poate fi Presedinte. Ei stiu ca politicienii sunt români sau rusi, statalisti sau unionisti, pentru ca exista complexati care-i voteaza tocmai pentru asta.
Dupa cum am si mai scris, tara asta are nevoie de Presedinte, indiferent cum l-ar chema pe acesta. Pentru ca daca el nu va fi ales, complexele în care traim se vor adânci si mai mult.
SURSA: Blogul lui Alex Cozer