10:28, 18 Octombrie 2017
, PRO TV

Iulian Chifu: Seminte de zazanie, viitoare conflicte locale cu detenta globala ce vizeaza Europa


Saptamana trecuta a fost ocazia pentru relansarea unor conflicte locale, unele mai vechi, altele proaspat aparute, care ameninta sa relanseze dispute puternice si escaladari globale cu impact major asupra Europei. Iar toate aceste seminte de zazanie apar din rivalitati marunte sau din ambitii mari, din motive simbolice, cu profund impact emotional sau din ratiuni inguste, materiale si ganduri de marire ale unor actori mai mari sau mai mici, scrie Iulian Chifu pe blogul sau.


 

Toate însă împing lumea spre confruntare şi explozie, pas cu pas, într-un tumult al confruntării voinţelor şi intereselor recomandabil pentru cause mai bune. Mai întâi, duminică, Austria şi-a ales viitorul cancelar. Sebastian Kurz, un tânăr de 31 de ani care a preluat de numai 6 luni Partidul Popular, cu o detentă de lup tânăr care a ajuns peste noapte viitorul politic după ce a ocupat postul de ministru de Externe al popularilor, este pe cale să răstoarne uzanţele şi să preia funcţia de Cancelar într-un joc extrem de periculos cu extrema dreaptă. Îmbrăcând haina unui preocupat luptător pentru binele concetăţenilor săi împotriva migranţilor, dar într-o nuanţă extrem de echilibrată, Kurz a reuşit să atragă votanţii extremei drepte ai Partidului Libertăţii doar pentru a împinge partidul său propriu spre dreapta şi pentru a face alianţă cu aceeaşi extremă dreaptă, dar cu resurse mult diminuate.

 

Geniu sau ucenic vrăjitor, Kunz se alătură lui Trudeau şi Macron ca salvatori ai propriei ţări în faţa extremismelor, jucându-se cu focul şi riscând experienţe nefaste cu extrema dreaptă. În nordul Irakului, o rivalitate regională ajunsă la cotele de explozie după referendumul kurd riscă să antreneze actorii regionali de forţă, Iran şi Turcia, implicaţi în susţinerea regimului de la Bagdad, într-un conflict cu impact asupra luptei împotriva Daesh-Stat Islamic care să antreneze deopotrivă şi actorii globali majori într-o sarabandă de violenţă greu de prezis.

 

Peshmerga kurdă rămâne cea mai puternică formaţiune militară din regiune şi partener relevant al SUA împotriva terorismului, dar vizată de represiunile actorilor din regiune pentru ambiţiile de independenţă. Şi în relaţia turco-europeană tensiunile par să fi ajuns la un extrem, prin nemulţumirea majoră exprimată de Ankara faţă de criticile în raport cu regimul Erdogan şi excesele sale, nerecunoaşterea rolului său de partener economic şi securitar al Europei şi al Occidentului, abordarea distinctă a structurilor declarate teroriste de Ankara precum PKK şi FETO şi lipsa de sprijin şi solidaritate cu problemele şi preocupările legitime ale Turciei.

 

O deschidere spre negociere există, însă Europa însăşi e chemată să revizuiască propria abordare internă şi să redescopere punctele comune în care relaţia cu Turcia, fie şi a lui Erdogan, este un punct de ajutor mutual şi interes recirpoc a fi cultivate în continuare. În Rusia, armata de troli a regimului Putin, cu efecte tot mai mari asupra realităţilor înconjurătoare din sânul regimurilor democratice, implicările în alegeri şi în pervertirea opiniei publice creează dificultăţi tot mai mari şi trădează ofensiva şi agresiunea constantă asupra spaţiului public şi virtual de către Moscova, un spaţiu pe care îl domină tot mai autoritar, în timp ce voci tot mai originale atacă fondul valorilor europene de pe poziţiile de lideri ai statelor europene, în posturi revizioniste, propunând, în instituţii de prestigiu altfel profund dependente de respectarea dreptului international public şi al drepturilor omului, aberaţii de felul tranzacţionării suveranităţii, integrităţii teritoriale şi independenţei statului contra bani, cumpărarea de favoruri pentru infractorii la dreptul internaţional, totul pentru a obţine dezideratul Rusiei de ridicare a sancţiunilor şi relansarea relaţiilor de dominaţie în Europa, după scindarea malurilor Atlanticului şi fragmentarea Europei, aşa cum şi le doreşte regimul Putin astăzi.

 

Sebastian Kurz, băiatul frumos şi cuminte al politicii austriece, aduce dreapta anti-imigraţie şi islamofobă la guvernare La 31 de ani, Sebastian Kurz pare să câştige, în fruntea partidului său (Noul Partid Popular) alegerile din Austria cu un program strict anti-imigraţie şi de dreapta, care-l împinge natural spre o nouă alianţă cu Partidul Libertăţii, de extremă dreaptă, aşa cum s-a întâmplat în 2000. Vorbim despre copilul frumos şi cuminte al politicii austriece, cel considerat ginerele ideal pentru orice femei de vârstă şi clasă medie a Austriei, un politician care se autointitulează omul schimbării. Deşi aflat în politică dintotdeauna, fără altă slujbă decât cea de politician, Kurz a reuşit să joace rolul omului nou pe baza propriei sale tinereţi, însă nu a trădat niciodată mâna de fier cu care conduce propriul partid.

 

O situaţie care l-a adus în postura de a deveni cancelar al Austriei după alegerile de duminică, 15 octombrie, un nou politician-minune după modelul canadianului Justin Trudeau şi al lui Emmanuel Macron. El a preluat Partidul Popular Austriac (ÖVP) în luna mai şi l-a transformat într-o mişcare personală, profund legată de imaginea sa şi urmând preferinţele sale personale, care au adus partidul de centru-dreapta în spaţiul dreptei prin politica şi discursul său soft anti-imigranţi, bine cumpănit şi îmbrăcat comunicaţional într-o formă edulcorată, ce-l ţine departe de extremă dar îl face atractiv votanţilor Partidului Libertăţii.

 

Acesta a fost, de altfel, şi principalul scop al său, acela de a apărea ca un partid anti-sistem - schimbând numele în Lista Sebastian Kurz-Noul Partid Popular şi culorile turcoaz ale candidaturii, faţă de negrul convenţional al Partidului Popular - acela de a prelua votanţii extremei drepte, Partidului Libertăţii lui Norbert Hofer, care a fost cât pe ce să câştige alegerile prezidenţiale, în mai 2016, şi le-a pierdut în faţa ecologistului Alexander Van der Bellen, actualul preşedinte al Austriei.

 

Electoral şi comunicaţional, tânărul Kurz a reuşit să vorbească despre marile teme ale imigraţiei într-un fel care să nu trădeze nici extrema, nici ostentativitatea şi nici forme de radicalism. De aici nuanţele sunt distincte şi variază între pledoaria pentru inventivitatea, capacitatea de comunicare şi virulenţa proactivă a apariţiilor lui Sebastian Kurz şi, respectiv, acuzaţiile de extremism, compararea cu Viktor Orban şi pornirile sale anti-europene (şi pe seama unei apropieri a Austriei de spaţiul Visegrad, deşi Kurz şi Noul Partid Popular nu au nimic anti-european sau euro-sceptic măcar).

 

Asocierile cu tematica imigranţilor i-au adus chiar acuzaţii privind nu numai împingerea propriului partid, membru al PPE, spre dreapta, ci chiar porniri de extremă dreapta. Electoral şi comunicaţional, tânărul Kurz a reuşit să vorbească despre marile teme ale imigraţiei într-un fel care să nu trădeze nici extrema, nici ostentativitatea şi nici forme de radicalism, postura sa publică fiind mai degrabă cea a politicianului care constată preocupările propriului public şi a cetăţenilor/alegători austrieci şi încearcă să găsească soluţii la aceste preocupări.

 

Chiar şi clipurile sale electorale, percutante prin efectul imaginii trezirii austriecilor în casă cu străinii care le mănâncă mâncarea şi le folosesc bunurile, nu vorbesc în niciun punct de imigranţi sau refugiaţi, fiind calibrate cu mare atenţie şi nuanţe multiple în această perspectivă. Dacă unii îl acuză pe Kurz de preluarea temelor, metodelor şi votanţilor Partidului Libertăţii – lucru adevărat dacă e să ne uităm la perspectivele menţinerii controlului migranţilor din Orientul Mijlociu, ale descurajării imigranţilor şi ale respingerii oricăror ajutoare de stat, cu referinţă şi la europenii ce sunt stabiliţi în Austria – alţii vorbesc despre politica poliţistului rău şi a poliţistului bun, în care Kurz preia voturile extremei drepte (lucru salutat de unii) de pe poziţii europene conservatoare, dar urmând să se asocieze cu extrema dreaptă ca-n 2000, pentru guvernare.

 

Aici e imponderabila din votul de duminică, în condiţiile în care social-democraţii actualului cancelar, Christian Kern, pierd alegerile pe baza unor atacuri venite de la rivalii populari şi nu lasă decât perspective teoretice pentru o mare alianţă, iar ecologiştii şi alte partide mici sunt mai puţin relevante în actul guvernării. În ultimele sondaje de opinie, Partidul Popular conduce cu 33,3% - în fapt o listă independentă numită Lista Sebastian Kurz – Noul Partid Popular, un rebranding de listă deschisă şi în afara partidului - urmat de Partidul Libertăţii cu 26% şi Partidul Socialist cu 24%. Trei alte partide sunt la prag, NEOS – Noua listă a Austriei şi Forumul Liberalilor, cu 5,1%, Verzii, cu 4,9% şi Pilz – Lista lui Peter Pilz, cu 4,6%. Votul e proporţional în 7 constituenţe cu un prag de 4%.

Alte ştiri despre: