13:14, 16 Iunie 2018
, PRO TV

Crearea opozitiei false, capturarea justitiei, a presei si a structurilor de forta - instrumentele de transformare a democratiei in autocratie. Analiza The Economist


Dupa decenii in care a triumfat, democratia incepe sa piarda teren - asa se intituleaza un articol publicat pe www.economist.com si care analizeaza regimurile politice actuale.


 

Folosind exemplele unor tari cu democratii zdruncinate de lideri care incearca cu orice pret sa se mentina la putere, jurnalistii britanici trec in revista si instrumentele pe care acestia le folosesc, scrie economist.com

 

Turcia, considerata acum 10 ani democratie in devenire, se indreapta rapid spre dictatura, potrivit The Economist. Dupa tentativa esuata de lovitura de stat din 2016, presedintele turc a dispus curatarea masiva a institutiilor statului. Peste 200 de mii de persoane, majoritatea suspectate ca ar face parte din miscarea Gulenista (miscare creata de clericul in exil Fetullah Gulen) – au fost trimise in inchisori sau concediate. Oricine ar putea fi arestat pentru ca a frecventat o scoala gulenista, pentru ca are bani intr-o banca detinuta de Gulen sau macar pentru ca detine bancnote de 1 dolar, considerate de catre autoritatile turce simboluri ale gulenistilor.

 

Desi milioane de turci se tem acum de presedintele lor, foarte multi il admira, noteaza The Economist. Publicatia il citeaza pe un agent imobiliar turc, care se bucura ca Erdogan a scapat de dusmanii din interior si care este convins ca cei care au fost arestati au facut ceva gresit. De aceea, este de asteptat ca Recep Erdogan sa castige alegerile prezidentiale programate pentru 24 iunie, in pofida situatiei economice dificile - inflatia mare si deprecierea lirei. Daca invinge, Erdogan va deveni si mai puternic – niste amendamente constitutionale pe care le-a promovat anul trecut ii vor acorda dreptul sa emita decrete cu putere de lege si sa numeasca persoane loiale in diferite functii in sistemul judecatoresc.

 

Turcia este un exemplu care reprezinta o tendinta trista. The Economist citeaza un studiu al Freedom House, care noteaza ca in 2017, pentru al 12-lea an consecutiv, numarul statelor care au inregistrat regrese in termeni de democratie l-a depasit pe cel al statelor care au progresat. Democracy Index, realizat de The Economist Intelligence Unite constata ca 89 de state au regresat in 2017 si doar 27 si-au imbunatatit situatia. Potrivit “Transformation Index” al Fundatiei Bertelsmann, un alt think-tank, “calitatea democratiei ...a scazut pana la cel mai mic nivel din ultimii 12 ani”.

 

Publicatia britanica evidentiaza ca toate aceste studii masoara nu atat nivelul de democratie (adica puterea poporului), cat pe cel al democratiei liberale (adica democratie cu autoritati liber alese care respecta drepturile individuale si pe cele ale minoritatilor, recunosc suprematia legii si institutiile independente).

 

Distinctia este importanta. In “The People v Democracy”, Yascha Mounk subliniaza ca liberalismul si democratia sunt lucruri diferite. Alegatorii de multe ori isi doresc lucruri care sunt democratice, dar nu liberale, in sensul de baza al termenului, care nu au nimic de-a face cu politici de dreapta sau de stanga. De exemplu, ei pot alege autoritati care promit sa cenzureze discursuri care nu le plac, sau pot sustine un referendum care sa limiteze drepturile unei minoritati nepopulare.

 

In acelasi timp, multe institutii liberale nu sunt democratice. Judecatori care nu sunt alesi direct de popor pot deseori sa treaca peste politiceni alesi. Liberalii considera acest lucru drept o constrangere esentiala a puterii guvernamentale. Chiar si reprezentantii alesi ai poporului trebuie sa respecte legea. Intr-o democratie liberala, puterea este impartita. Politicienii poarta raspundere nu doar in fata alegatorilor, ci si a sistemului judecatoresc, a presei si a grupurilor de presiune. Opozitia recunoaste legitimitatea autoritatilor, dar denunta multe dintre actiunile acestora si incearca sa ajunga la putere la urmatoarele alegeri. Totodata, partidul de guvernamant este clar separat de stat.

 

Acest sistem este amenintat acum in multe state. Alegatorii voteaza pentru lideri care submineaza sistemul, creand ceea ce premierul Ungariei, Viktor Orban, numeste cu mandrie “democratie neliberala”. Atunci cand destule elemente sunt distruse, un potential autocrat va neutraliza democratia propriu-zisa, lichidand opozitia (asa ca in Turcia).

 

Publicatia britanica descrie declinul democratiei printr-un model simplificat. Totul incepe cu o criza. Alegatorii sustin un lider carismatic care le promite ca ii va salva. Dupa care, liderul gaseste inamici. Scopul este de a crea un sir nesfarsit de monstruleti pentru a tine populatia in alerta, si, astfel, dornica sa fie salvata. Ulterior, captureaza institutiile independente care i-ar putea sta in cale. Si, in final, schimba regulile ca alegatorilor sa le fie cat mai dificil sa-l detroneze. In primele trei faze, tara inca este democratica. La un anumit punct al celei de-a patra etape, inceteaza sa mai fie.

 

Capturarea institutiilor independente are loc gradual, iar prima tinta este, de regula justitia (drept exemple sunt aduse Polonia, unde 2/5 din judecatori au fost inlocuiti si Philipine, acolo unde seful judecatorilor care a incercat sa se opuna presedintelui a fost demis). Urmeaza mass-media. Viitorul autocrat isi pune prietenii in functii de conducere a radiodifuzorului public si acuza de minciuni presa care il critica. Nu interzice mass-media independenta, asa cum ar fi facut-o despotii din generatiile precedente, ci aplica amenzi sau impozite exagerate proprietarilor. Acestia sunt fortati apoi sa-si vanda afacerile oligarhilor loiali guvernarii. Aceasta tehnica a fost perfectionata, potrivit The Economist, de Vladimi Putin in Rusia, si acum este preluata pe larg in alte tari. Ultimul mare grup independent de presa din Turcia, de exemplu, a fost cumparat in luna martie de catre un prieten al lui Recep Erdogan.

 

Fortele armate de asemenea sunt preluate. Iar cu sistemul judecatoresc, presa si structurile de forta in buzunar, dictatorul poate neutraliza orice alta institutie. El poate ignora parlamentul, re-desena sistemul electoral si poate tine departe de politica adversarii puternici.

 

Multi isi doresc puterea. Unii, pentru ca vor sa schimbe lumea. Altii vor puterea de dragul puterii. Altii – pentru ca puterea inseamna admiratie, bani si sex. Multi dintre cei care ajung la putere, si le doresc pe toate impreuna. De asta, nu e de mirare ca se tin de putere cu dintii.

 

Majoritatea regimurilor autoritare sunt murdare. Puterea fara constrangeri le permite celor care o detin, sau prietenilor lor, sa devina bogati. Cu cat mai mult fura, cu atat mai mult vor sa modeleze sistemul ca sa ramana la putere. Daca sunt debarcati, risca sa fie judecati. Asa ca, de fiecare data cand un autocrat tine un discurs despre mandria nationala, scopul sau adevarat ar putea fi distragerea atentiei de la ilegalitatile pe care el insusi le comite.

 

Sigur este, potrivit The Economist, ca autoritatile liber alese, care respecta limitele impuse de suprematia legii, nu-si vor putea abuza cetatenii.

 

“Putin cate putin, suntem lipsiti de drepturi”, spune un jurnalist din oarsul turc Diyarbakir, retinut recent pentru cinci twitt-uri inofensive. “In fiecare zi ma uit la stiri ca sa vad cine dintre prietenii mei a mai fost retinut”.

Alte ştiri despre: