11:41, 9 Octombrie 2017
, PRO TV

Vladimir Tismaneanu: Viitorul revolutiilor din ’89 la trecut


Trebuie spus ca pana si formele cele mai sofisticate ale argumentului care plaseaza sub semnul dubitativului succesul revolutiilor din 1989 functioneaza pe o logica similara „retoricii reactionare”: mediul post-revolutionar a permis renasterea aspectelor reprobabile ale culturilor national-politice din regiune, si anume, sovinismul, rasismul, fascismul rezidual, fundamentalismul etno-clericalist si militarismul, dovedindu-se astfel mai nociv decat status-quo-ul de dinainte de 1989, scrie Vladimir Tismaneanu pentru europalibera.org


 

Sau, se afirmă că de fapt nimic nu s-a schimbat, iar deţinătorii puterii (birocraţii partidului-stat) s-au menţinut pe poziţii, preluând doar noi măşti. Sau, indiferent de speranţele şi idealurile participanţilor la mişcările din 1989, rezultatele acţiunilor lor s-au dovedit profund dezamăgitoare, permiţând unor politicieni venali, infractorilor şi demagogilor să folosească noile oportunităţi pentru a-şi instaura dominaţia asupra societăţii. În aceste condiţii, reamintirea adevăratului mesaj al acestor revoluţii şi reconsiderarea principalelor interpretări şi afirmaţii-cheie ale revoluţionarilor reprezintă aşadar un util exerciţiu politic, moral şi intelectual.

 

Nu trebuie să uităm faptul că ceea ce astăzi suntem obişnuiţi să considerăm evident - sfârşitul sovietismului - era doar o vagă posibilitate la începutul anului 1989. Fără îndoială, unii disidenţi (Andrei Amalrik, Ferenc Fehér, Ágnes Heller, János Kis, Václav Havel, Jacek Kuroń, Adam Michnik, Ivan Sviták) diagnosticaseră declinul lent al sistemului şi lipsa lui de viitor, dar puţini au luat în calcul un colaps imediat al acestuia. Întreaga filosofie a disidenţei - „noul evoluţionism” (Michnik) - a fost argumentată pornind de la strategia „penetrării” pe termen lung a sistemului, pe recuperarea şi reconstrucţia progresivă a sferei publice ca alternativă la ubicuitatea ideologică a partidului-stat, pe practicarea anti-politicii ca expresie a autenticităţii non-machiavelice, a transparenţei, civilităţii şi bunei credinţe.

 

Dacă există o morală fundamentală a grandioasei drame revoluţionare care s-a desfăşurat în 1989 în Europa Centrală şi de Est, aceasta poate fi formulată astfel: viitorul aduce cu sine mai mult decât o singură direcţie. Cu alte cuvinte, nu există un determinism ineluctabil care guvernează istoria omenirii. Într-adevăr, aşa cum afirmă Jeffrey Isaac, revoluţiile din 1989 nu au avut doar multiple cauze, ci şi multiple înţelesuri, propunând o agendă semnificativă nu doar pentru societăţile post-comuniste, dar şi pentru democraţiile occidentale (vezi cartea lui Jeff Isaac, tradusă în româneşte la Polirom sub titlul Democraţia în vremuri întunecate, în anul 2000).

 

Au existat, desigur, o serie de gânditori care au anticipat prăbuşirea inevitabilă a sovietismului (ex. Leszek Kołakowski). Dar foarte puţini au crezut cu adevărat că acest lucru se va întâmpla într-un timp atât de scurt şi fără violenţă. Profilul regimurilor autoritare post-totalitare nu era unul care să încurajeze o schimbare pe bază de negocieri şi transferul de putere pe cale paşnică. De aceea, unul dintre cele mai surprinzătoare fenomene în 1989-1990 a fost disponibilitatea elitelor comuniste din Ungaria şi Polonia de a împărţi iniţial puterea şi apoi de a renunţa la aceasta în totalitate. Urmând o astfel de cale, ele au abandonat cel mai sacru dintre postulatele leninismului: rolul conducător al partidului (monopolul puterii). Ele au permis demararea unei tranziţii democratice care şi-a putut urma cursul fără a fi confruntată cu tulburări social-politice majore. În alte ţări însă, reformele au fost respinse în numele „realizărilor socialiste ale poporului”. Din fericire, chiar şi acest tip de argument nu a reuşit să salveze regimurile comuniste în cauză. Modelul „socialismului de baracă” era perimat. Eforturile de a-l salva ale conducătorilor ţărilor din „banda celor patru” (România, RDG, Bulgaria şi Cehoslovacia) nu aveau, pe termen lung, şanse de reuşită...

 

www.europalibera.org

Alte ştiri despre: