10:57, 17 Februarie 2012
, Vitalie Ciobanu

Vitalie Ciobanu: Un presedinte pentru linistea noastra


Dupa ce alegerea presedintelui pe 15 ianuarie nu a mai avut loc, desi era ziua in care ar fi trebuit, vorba poetului, „Eminescu sa ne judece”, pe 16 februarie Parlamentul va decide in ce termen va fi reluat acest proces, in caz contrar anticipatele devin iminente si aproape iminenta va fi si revenirea la putere a opozitiei revansarde, care va decapita elanul pro-european ce a cuprins Republica Moldova in urma evenimentelor din aprilie 2009.


 

Renuntarea la referendum este, se poate spune, o victorie a societatii civile. E dovada clara ca printr-o implicare mai mare a cetatenilor deciziile politice pot fi modificate. Ne miram totusi ca liderii Aliantei nu si-au facut ei primii analizele necesare înainte de a veni cu o idee minata de atâtea pericole, ca au trebuit consumate atâtea energii doar pentru a ne întoarce la punctul initial. Dincolo de frustrarile provocate în interiorul coalitiei de decizia renuntarii la referendum, credem ca orgoliile ar trebui sa cedeze în favoarea unui exercitiu de ratiune si responsabilitate. Este ultima sansa pentru Alianta de a-si continua mandatul si ultima sansa pentru socialistii lui Dodon de a capata credibilitate, de a câstiga un ragaz pentru a-si construi un partid de stânga cu „fata umana”, care sa-i avantajeze în raport cu fizionomia crispata de ura a comunistilor.


 
Pâna acum Igor Dodon nu a fost pus la încercare. Adica nu i s-a oferit prilejul sa-si probeze bunele intentii legate de depasirea crizei politice prin votarea unui candidat neafiliat propus de Alianta. Pe fundalul divergentelor si a indeciziei cronice din sânul coalitiei, seful socialistilor a stiut ca alegerea presedintelui este improbabila si atunci, de la „ametitoarea” înaltime a celor 3 voturi ale sale, a blamat valorile identitare ale Moldovei. Acum, alaturi de acesti români „nesuferiti”, pe care îi considera extremisti, va trebui sa aleaga un presedinte. Si daca va pune din nou conditii absurde, inacceptabile, daca va vorbi, subversiv, despre „reformatarea guvernarii”, Dodon nu va mai avea resurse sa se instituie ca un politician serios, dedicat intereselor nationale.

 
Societatea este în drept sa ceara ca numele candidatului desemnat pentru functia de presedinte sa nu ramâna obiectul unor discutii în culise. Persoana în cauza s-ar cuveni sa aiba posibilitatea sa-si expuna opiniile prin intermediul mass-media. Ar fi în beneficiul unei politici mai oneste, mai transparente, si o forma de compensatie oferita populatiei care nu participa în mod direct la alegerea sefului statului. Organizarea unei dezbateri publice în jurul candidatului ar responsabiliza partidele implicate în negocieri, le-ar anihila ipocrizia si eventualele scenarii paralele. Întrucât, în cazul unui candidat merituos, va fi foarte greu ca acesta sa fie respins fara daune majore de imagine pentru respectiva formatiune.

 
Întelepciunea liderilor politici ar trebui sa reuseasca sa calmeze valul de manifestatii organizate de opozitie si de „comitetul” lui Rosca. Niciodata, din 1991 încoace, la niste mitinguri din centrul capitalei nu au rasunat lozinci atât de veninoase. Protestatarii anti-Alianta au un discurs geopolitic foarte accentuat: ei contesta independenta Republicii Moldova, cer refacerea URSS si ramânerea Basarabiei între fruntariile lumii slave. Aceste actiuni, care, dupa opinia unor comentatori, capata semnele unei lovituri de stat latente, ar putea degenera în ceva cu adevarat periculos, daca institutiile statului, mai degraba anemice si lipsite de vointa, nu se vor mobiliza în apararea legalitatii.

 
Deocamdata, în pofida unor premise favorabile, nimeni nu ne garanteaza ca în martie vom avea un presedinte „pentru linistea noastra”.
Alte ştiri despre: