17:47, 26 Ianuarie 2012
, Vitalia Pavlicenco

Vitalia Pavlicenco: Liberalismul romanesc, idealul national si faurirea Unirilor


Aducem multumiri istoricului care a raspuns solicitarii noastre si ne-a oferit acest studiu… VP.


Evolutia ideii de libertate si unitate în spatiul românesc nu poate fi gândita decât în conjunctie cu idealurile nationale ale secolului de liberalism românesc (1829-1926). Liberalismul românesc a pornit la drum prin deschiderea economica oferita de disparitia monopolului Portii asupra comertului românesc. În 1822 Ionica Tautu, care reprezinta un grup de boieri de rang scazut din Moldova, a propus un proiect constitutional cu principii liberale si republicane, iar în 1834 Ion Câmpineanu conduce opozitia liberala în fata influentei ruse în Adunarea Nationala a Munteniei.

 

Valorile liberale, aduse de Revolutia de la 1848, au avut ca parte componenta ideea de eliberare nationala, ca, de altfel, întreaga istorie româneasca de la 1821- la 1918. La confluenta imperiilor, ceea ce a facut sa difere o epoca de liberalism de alta, din perspectiva evolutiei ideii de libertate, a fost doar tipul de cerinta nationala si puterile internationale care erau interesate sau implicate în rezolvarea ei.

 

În contextul revolutiei din 1848, din Tara Româneasca, liberalii formeaza un guvern provizoriu, în Bucuresti, dar sunt divizati în privinta opiniilor pe tema reformei agrare, în jurul lui Nicolae Balcescu formându-se un curent radical. În 1856 curentul liberal formeaza o majoritate reprezentata prin Partida Nationala, partid ce sprijinea uniunea Principatelor Dunarene. Într-o prima etapa de evolutie liberala, principala amenintare pentru unitatea româneasca era Poarta otomana. Razboiul Crimeii (1853-1856) a adus în joc puterile occidentale pe scena politica a periferiei. Turcia pierde, Rusia câstiga iar puterile Vestului sunt interesate de soarta Principatelor române, eliminând protectoratul rusesc ce tindea sa devina o a doua putere suzerana, dupa Regulamentele organice. Idealul de eliberare nationala a fortat, în 1857, reglementarile juridice ale puterilor garante, trecând peste Conventia de la Paris si alegând un singur domn pentru Muntenia si Moldova. Liberalismul revolutiei pasoptiste era continuat în formula politica noua de Al.I.Cuza si de revolutionarii de la 1848, într-o etapa noua, în care s-a putut obtine Unirea, în ciuda vointei Portii si a reglementarilor Puterilor occidentale. 

 

Guvernarile liberale care au urmat abdicarii fortate a lui Al.I.Cuza si-au cladit politica internationala pe o noua etapa a ideii nationale: independenta de stat a României. Urmând etapei Unirii (1859), independenta de stat va fi câstigata în urma razboiului ruso-turc din 1877-1878. Ultima etapa liberala grefata pe idealul unitatii nationale tintea revenirea Transilvanieila România, lucru ce s-a realizat tot sub o guvernare liberala, în 1918.

 

De numele lui Ion I.C.Bratianu, presedinte al PNL între 1908-1927 si prim-ministru al Guvernului în cinci rânduri (1909-1911, 1914-1918, 1918-1919, 1922-1926, 1927), se leaga unele dintre cele mai mari împliniri ale poporului român – alipirea (în 1913) la România a celor doua judete Durostor si Caliacra (care formeaza Cadrilaterul), faurirea statului unitar român si desavârsirea unitatii nationale a României (1918). Perioada 1922-1926 a fost, probabil, epoca celor mai mari succese liberale, guvernul lui Ion I.C.Bratianu rezolvând cu pricepere problemele dificile ale organizarii noului stat întregit, ale unificarii celor 4 regiuni, atât din punct de vedere administrativ, cât si legislativ; au fost, de asemenea, anii refacerii economice si ai aplicarii reformelor; s-a adoptat o noua Constitutie. Se poate socoti ca, în 1926, liberalii se afla în culmea puterii si influentei sale, încheindu-si o misiune istorica începuta în 1848.

 

Privind în ansamblul secolului deliberalism romanesc, observam ca principiile liberale si neoliberale au fost subordonate direct sau indirect, implicit sau explicit, fie ideii de eliberare de sub dominatia Portii otomane, fie ideii de unitate nationala (1859, 1918), fie celei de protejare a pietei nationale în fata invaziei marfurilor straine pe piata interna.

 

Bibliografie

  • Cliveti, Gheorghe, Liberalismul românesc. Eseu istoriografic, Editura Fundatiei “AXIS”, Iasi, 1996;
  • Istoricul PNL de la 1848 pâna astazi, Bucuresti, 1923;
  • Radulescu – Zoner, Serban (coord.), Cliveti, Gheorghe, Stan, Apostol, Onisoru, Gheorghe, Sandru, Dumitru, Istoria Partidului National Liberal, Editura All, Bucuresti, 2000;
  • A.N.P. ROMPRES, Partidele politice din România, Bucuresti, 1991 si 1992;
  • Stefanescu, Domnita, Cinci ani din istoria României, Editura Masina de Scris, Bucuresti, 1995
  • Stan, Apostol, Iosa, Mircea, Liberalismul politic în România. De la origini pâna la 1918, Editura Enciclopedica, Bucuresti, 1996;
  • Naumescu, Valentin, Despre liberalism în România.Realitati,dileme, perspective, EFES,Cluj-Napoca, 2001;
  • Somlea, Vasile-Florin, Miscarea liberala din România post’1989, Editura Ecumenica Press, Cluj-Napoca, 2006.
    SURSA: Blogul lui Vitalia Pavlicenco
Alte ştiri despre: