10:39, 25 August 2017
, PRO TV

Tudor Cojocariu: Prietenii (ne)presedintelui Dodon nu sunt si ai R.Moldova


2016 este anul in care ne-am facut de ras, din nou, dupa ce majoritatea concetatenilor nostri l-a facut pe Dodon (ne)presedinte, scrie pe blogul sau Tudor Cojocariu.


 

Cu ilegalităţi, cu încălcării ale normelor bunului simţ sau ale eticii, trista pată rozalie de pe faţa R.Moldova a ajuns în fruntea statului. Tot în 2016, cei mai importanţi donatori externi ai republicii care l-a instalat pe Dodon la preşedinţie, au fost Uniunea Europeană, Banca Mondială, Organizaţia Naţiunilor Unite, România şi Statele Unite ale Americii. Totuşi, la aproape 1 an de (ne)preşedinţie, Dodon declară că cei mai importanţi prieteni ai noştri sunt Rusia şi Turcia.

 

Pe ce se bazează, care-i sunt calculele, ce viziune are şi ce strategie aplică acest mancurt, nu-i poate fi pe deplin clar unui om întreg la minte. Dar am putea presupune că prostiile pe care le declară sunt de dragul electoratului, a prietenilor lui personali de la Moscova şi Ankara (a se citi superiori), şi, bineînţeles, a celui care l-a înscăunat, lipiciosul coordonator domn P. Deşi de Rusia ştiam încă de pe vremea când depunea jurământ de credinţă pentru Voronin la statuia lui Lenin, Turcia a apărut la orizont doar recent, după încălzirea relaţiilor dintre dictatorul Erdogan şi omologul său dictator Putin. E de vină şi contextul local, bineînţeles, or specimenul a făcut declaraţia în Găgăuzia, care pe cât de pro-Turcia sunt, pe atât de anti-NATO (a cărei membră e Turcia) se manifestă.

 

Sau chiar şi mai rău. Electoratul găgăuz e important pentru Dodon, deşi nu este neapărat numeros. Dar, oricât de rupt de realitate ar fi acesta, e firesc să nu renunţe la nişte voturi sigure şi ieftine, ale unor oameni needucaţi, neinformaţi şi năpăstuiţi de istorie, precum sunt cei mai mulţi dintre găgăuzi. Am mai spus-o şi o repet: la cum s-au desfăşurat lucrurile în regiune, nu e de mirare că pro-ruşii populişti i-au dat 99% din voturi lui Dodon. Prin urmare, până azi, acesta a rămas un erou local, care-şi permite să spună acolo orice-i trece prin cap.


Dodon minte în legătură cu ”prietenii R.Moldova” şi de dragul ruşilor şi turcilor, cărora le convine să aibă un Yes-man la Chişinău, mai ales de când Erdogan se ciondăneşte cu liderii europeni. Deşi turcul ar avea de unde să investească în republică, acesta nu are motive foarte serioase de a o face. Oricum mărfurile ieftine şi deseori de proastă calitate din Turcia stau bine pe piaţa moldovenească. Putin, de cealaltă parte, nici nu vrea să investească în RM altceva decât resurse propagandistice, militare şi informative. Şi nici n-ar avea de unde, la cât de înecată-n sărăcie îi este ţara. În privinţa domnului P., n-am avea ce să zicem mai mult decât că acesta-şi urmează strategia de ”ungere a ochilor vesticilor”, lăsându-l pe Dodon să-şi manifeste ignoranţa anti-occidentală, pentru ca brigada sa de infractori să strălucească la lumina steluţelor UE.


Şi totuşi, ce e de făcut ca nişte mii de oameni vii, cu urechi, ochi şi o anumită capacitate de judecată, să tragă concluzii privind adevăraţii lor prieteni atunci când văd inscripţii de felul ”Grădiniţă construită din banii cetăţenilor români”, ”Drum reabilitat din banii poporului american”, ”Spital dotat din banii contribuabililor europeni” şi aşa mai departe? De unde ar trebui să (re)începem şi, mai ales, cine şi-ar asuma acest (re)început? Poate Maia Sandu (lidera PAS), poate Andrei Năstase (liderul PPDA), poate Peter Michalko (viitorul şef al Delegaţiei UE la Chişinău), poate James Pettit (ambasadorul SUA), poate Daniel Ioniţă (ambasadorul României)? Mai degrabă nu, pentru că un program de schimbare profundă a regiunii găgăuze, dar şi a altor zone obscure din RM, şi-ar putea asuma la modul serios şi eficient doar un guvern democratic. Iar până să ajungem acolo, mai avem de aşteptat.

Alte ştiri despre: