12:34, 26 Octombrie 2015
, PRO TV

Tudor Cojocariu: “Ce ne va aduce circul oligarhiei?"


Manifestarile unei (in)justitii selective: Nu ne va aduce nimic bun, poate doar o alianta centrista pseudo-reformatoare si pseudo-europeana, cu o eventuala denumire populista de tipul ”pentru Moldova”, sau vreo alta aberatie de amagit naivii. Aceasta ar urma sa fie formata din Partidul Democrat, Partidul lui Usatii si actualul Partid Comunist, care va fuziona, probabil, pana atunci, cu PD.


 

Doar o asemenea monstruozitate i-ar putea asigura lui Plahotniuc parazitarea, in continuare, pe seama statului. Aceasta solutie de urgenta a inceput sa fie luata in calcul odata cu sporirea nemultumirii populare si a identificarii tuturor problemelor republicii cu persoana lui Plahotniuc. Catalizarea acestor nemultumiri s-a produs si datorita PCDA, care s-a coagulat de la bun inceput impotriva acestui adversar comun, reprezentat de oligarh si care, a devenit de mai multi ani un adevarat simbol al nemerniciei intregii guvernari. Chiar daca, de 6 ani incoace, PLDM a fost singurul partid care a condus guvernul. Astazi, intelegem, insa, ca aceasta ambitie de a guverna alaturi si impreuna cu o sursa de cancer, poate duce la contaminarea unor parti din organism, iar uneori chiar la extirparea fortata a acestora.


Dupa cateva saptamani de la retinerea liderului PLDM, perceptia ca (in)justitia noastra actioneaza abuziv a devenit unanima. Nu mai exista actori publici rezonabili sau dezinteresati, care sa incerce sa demonstreze contrariul. incalcarile de procedura care au precedat retinerea, manipularea continua a surselor de propaganda mediatica din trustul lui Plahotniuc, pozitionarile publice cinice ale liderilor PD, precum si ignorarea cronica de catre institutiile de drept a ilegalitatilor oamenilor afiliati acestora din urma, indica asupra caracterului selectiv si injust al sistemului. Satisfacerea angoasei generale, dar si a principiului dreptatii, ar fi presupus retinerea si confiscarea averilor ilicite ale tuturor celor care au furat din banii publici, inclusiv a unor indivizi din anturajul democratilor, socialistilor si comunistilor, nu doar ale liberal-democratilor. Iar daca se va pastra actualul establishment, nici nu vom vedea altceva, pentru ca, pana sa ajunga la ceilalti faptasi, justitia noastra se va fi linistit.


Chiar daca procurorii, in special Adriana Betisor, care se ocupa de dosarul liderului liberal-democrat, au incercat sa adopte un comportament similar celor din Romania, acestia n-au reusit decat sa mimeze deschiderea si capacitatea de a argumenta. Au putut fi sesizate discordante intre variile lor declaratii chiar si de catre unii neavizati in domeniu. Cu toate acestea, n-ar trebui sa ne miram ca anume Betisor sa fie cea care il va inlocui pe Chetraru la sefia Centrului National Anticoruptie, dupa o perioada in care expunerea sa mediatica a depasit-o pe cea a sefului ei. Un asemenea pas ar fi unul cu totul firesc, avand in vedere ca activitatea institutiilor este intr-atat de politizata, incat pana si circulatia resurselor umane in interiorul acestora se desfasoara conform unor reguli ale politicii. Partea proasta, insa, ca de obicei, este ca pe cetateni asemenea schimbari de forma nu-i va ajuta cu nimic.


O criza anuntata


O eventuala avansare a lui Betisor ar ”rezolva” pentru regimul oligarhic cateva probleme dintr-un foc. In primul rand, l-ar scapa de mult-blamatul Chetraru, care concureaza pentru rolul de cel mai detestat instrument al lui Plahotniuc cu procurorul general Corneliu Gurin. In al doilea rand, ar reprezenta un semnal ca regimul face pasi concreti in reformarea justitiei, indelung solicitata atat de revoltatii proeuropeni, cat si de cei confuzi, dar afectati de aceeasi cleptomanie a guvernantilor.


Mai mult, politicienii nostri vor invoca si faptul ca ”reforma” CNA se produce cu sprijinul procuroarei din Romania, Mariana Alexandru, venirea careia a fost anuntata cu mandrie de un reprezentant de vaza al interfetei regimului, democratul Andrian Candu. Acelasi Candu care, intr-un gest de mare sacrificiu si dedicatie fata de aspiratiile societatii, a publicat raportul Kroll. Privind retrospectiv, realizam ca acesta a fost primul pas care urma sa obisnuiasca poporul cu ideea sacrificarii arogantului Filat si totodata momentul in care Ilan Shor a inceput convertirea la ”principiile si valorile” oligarhiei, spre disperarea lui Filat si a rubedeniilor sale, prinse in fapt de partenerii lor de nu demult.


Imperativul reformei polului proeuropean


O alianta dintre hologramele lui Plahotniuc, vechii kgb-isti ai lui Voronin si interlopii lui Usatii ar trimite AIE in istorie, aceasta intregind sirul esecurilor rusinoase ale ”proiectelor de tara moldovenesti”. Iar odata cu ingroparea AIE va fi ingropat, chiar daca nu de tot, si parcursul nostru european. Nu pentru ca noua monstruozitate n-ar mai avea aceeasi denumire pompoasa, sau discursurile demagogice despre ”viitorul nostru european”. Ci pentru ca reformele pot fi facute si mai rau si mai incet decat in perioada AIE 1/2/3. Adica deloc. Iar lucrurile care n-au putut fi facute bine de Timofti vor putea fi facute rau de Plahotniuc, care ar trebui sa ajunga, probabil, presedintele republicii. Totusi, anumite lucruri vor ramane pe vechi. De exemplu, apelurile la unitate, solidaritate si interes national; incercarile de a mulge in continuare statele Uniunii Europene, inclusiv Romania, de bani; profitarea nesimtita de avantajele apropierii de UE, precum libera circulatie si liberalizarea pietei, fara a da doi bani pe adevaratele valori europene si, desigur, mentinerea sistemului parazitar de insusire a tuturor bunurilor publice.
Socialistii lui Dodon, desi conectati tot la Moscova, precum sunt si liderii eventualei coalitii populiste, risca sa ramana pe dinafara, facand in continuare figuratie butaforica.

 

Din datele publice de care dispunem, Plahotniuc si Usatii sunt conectati la alte cercuri ale fostei URSS decat Dodon, ceea ce i-ar putea determina pe primii sa-l lase deoparte, chiar daca nu neaparat in opozitie, folosindu-l la nevoie. De exemplu, la nevoia de a-l vota pe Plahotniuc in functia de presedinte. in plus, cooptarea lui Dodon intr-o eventuala coalitie centrista ”pentru stagnare” i-ar indeparta prea mult pe europenii de ai caror bani este, totusi, nevoie. Asta pentru ca, dintre toate personajele politice din peisajul moldav, doar Dodon l-a folosit pe Putin ca pe un totem si doar Dodon si-a facut icoana din invalida Uniune Vamala. Tocmai de aceea, martirizarea lui Usatai prin inscenarea retinerii de la aeroportul Chisinau, respectiv sporirea cotelor acestuia, le-ar conveni mai mult anturajului lui Plahotniuc, care stie foarte bine ca afacerile-i pot prospera doar intr-o republica precum este Moldova astazi: un pic europeana, dar si putin sovietica. Nici mai mult, nici mai putin.


In asemenea conditii, celalte partide sunt puse in situatia de a intreprinde masuri extraordinare in vremuri extraordinare. PLDM va trebui sa inceapa sa colaboreze deschis cu PCDA, dupa ce timp de jumatate de an au tot transmis mesaje similare impotriva sistemului actual. Din acest punct de vedere, cea mai buna solutie ar fi comasarea resurselor celor 2 structuri intr-una singura, respectiv crearea unei noi entitati, care sa se disocieze atat de oligarhie, cat si de prorusi. Aceasta noua structura ar trebui sa se constituie intr-un pol proeuropean de centru-dreapta. Putem intui ca tocmai de aici provine si recenta initiativa a PLDM de a sustine alegerea sefului statului prin vot direct. Liberal-democratii ar miza, cel mai probabil pe contrapunerea Maiei Sandu lui Renato Usatai, in conditiile in care Plahotniuc n-ar putea fi votat nici intr-un caz de majoritatea populatiei, care acum, pur si simplu il uraste. Singura lui sansa este sa-si subjuge o majoritate parlamentara, fara PLDM si, probabil, fara PL. Dar acesta este doar scenariul favorabil PLDM, care, pur si simplu trebuie sa ia masuri radicale de dragul ramanerii in scena.
Pe dreapta, Partidul Liberal se zbate in continuare intre deficitul de resurse intelectuale si strategice interne, incoerenta si nesimtirea liderului, incapacitatea de a genera reforme.

 

Mai mult, acestia au reusit, cu un talent iesit din comun, sa se lipseasca de 2 elemente esentiale care generau, pana nu demult, suficiente voturi pentru a se face auziti. Primul este imaginea de partid incoruptibil si hotarat, mai ales dupa ce Ghimpu si-a declarat sustinerea pentru Gurin si Chetraru. Iar al doilea este imaginea singurului partid parlamentar unionist, mai ales dupa scindarea din 2013 si non-asocierea pe fata cu tinerii manifestanti unionisti, care s-au facut auziti in ultimii ani. Astazi concurenta unor structuri institutionalizate unioniste pare sa se inteteasca, odata cu lansarea Dreptei, in frunte cu Ana Gutu. in plus, discutiile privind lansarea unui partid unionist finantat de Plahotniuc, avand o garnitura atragatoare, prind anvergura. Tocmai de aceea, PL ar trebui sa faca mai mult pentru a se apropia de vesnicii lor rivali de la actualul PLDM, consolidand polul proeuropean de centru-dreapta.


Singurul partid care a fost lansat si infiintat pana acum dintre cele care anuntau ca vor face politica altfel, Partidul Popular European din Moldova, ar putea deveni o alternativa interesanta. Doar ca eticheta de ”partid al lui Plahotniuc” este prea lipicioasa, iar atragerea unor noi personalitati publice necompromise intarzie sa se produca. in plus, popularitatea lui Iurie Leanca este in continua scadere, in lipsa unor actiuni vizibile si a unor ruperi de ritm consistente. Din fericire pentru populari, intretinerea unor relatii bune cu PCDA, inlaturarea ”principalului vinovat Filat” de la conducerea PLDM, precum si mentinerea unui respect reciproc aparent intre ei si PL, le-ar putea permite participarea intr-o reformare a polului proeuropean, cam dupa modelul majoritatii fragile din Consiliul Municipal Chisinau. Dar aceasta tine in primul rand de echilibrul puterii dintre grupurile din interiorul partidului.

 

Sursa: Blogul lui Tudor Cojocariu



Alte ştiri despre: