10:38, 6 Februarie 2018
, PRO TV

Tudor Cojocariu: Asa se face Unirea, chiar daca nu ne place


Producatorii de la MediaProMusic au hotarat sa ne arate cum se face Unirea in viziunea lor, dar si a multor-multor conationali de ai nostri de pe ambele maluri ale Prutului. Mai ales de pe cel stang, scrie Tudor Cojocariu pe blogul sau.


 

Nu trebuie să-ţi placă amestecul de sunete rezultate într-o muzică din afara genurilor pentru a constata că produsul creat de ZdobŞiZdub, Loredana şi Лигалайз arată ca o avanpremieră a Unirii care va veni. E drept că rusul contractat ar fi putut fi, în acest scenariu, un rusofon din RM cu cetăţenie moldovenească/română, nu un moscovit cu cetăţenie rusă. La fel cum poate fi drept că ne mai lipsesc un maghiar, un ucrainean, sau nişte găgăuzi prinşi în horă cu nişte bulgari, pentru ca peisajul etnic al viitoarei Românii să fie întreg.

 

Dar totul e înainte, iar acest curent fusion, sau cum s-o fi chemând, e viu şi valabil de mulţi ani. Vedeţi, de exemplu, mixul revoluţionar rock-rap al celor de la Aerosmith cu Run-DMC, care a spart gura târgului încă în 1975, cu legendarul Walk this way. Iar de atunci s-au tot făcut amestecuri, mai mult sau mai puţin celebre. Nici titlul care ne acoperă cu vălul balcanic s-ar putea să nu ne convină tuturor (Balkana Mama). Mie unul, de exemplu, nu-mi convine.

 

Dar am impresia că pe ceilalţi conaţionali de ai mei nu-i deranjează câtuşi de puţin. Şi da, aş fi preferat ca rusul să cânte româneşte, dar nu românii ruseşte. Dar poate că urmează şi aşa ceva cât de curând. În plus, să ne amintim că Iagupov de la ZdobŞiZdub e vorbitor nativ de rusă, care a învăţat pe parcurs româna.

 

Revenind la viziunea de mai sus asupra Unirii, trebuie să spun că mă îndoiesc de intenţiile unioniste ale producătorilor de la MPM, dar şi a agenţilor celor 3 entităţi muzicale menţionate mai sus. Cel mai probabil, e vorba doar de o încercare de a veni cu acel veşnic şi tragic ”ceva nou”, de care are nevoie orice artist pentru a rămâne viu şi activ pe piaţa sufocată de noutăţi mai mult sau mai puţin valoroase, dar şi de încercarea de a acoperi o audienţă cât mai largă.

 

Deşi are puţin sub 3 minute şi este un cântec de petrecere (din acela care va răsuna în continuare pe la nunţi, la fel ca Moldovenii s-au născut sau Hora din Moldova), cred că merită să ne gândim şi la mesajul pe care-l transmite această creaţiune lansată acum 2 zile. Sau, mai exact, ceea ce ne zice rusul Лигалайз pe la sfârşit.

 

Rapper fiind, omul are şi cele mai multe de zis dintre cei 3. Iar cele pe care ni le zice, îndeamnă la prietenie, sau chiar frăţie (bruderschaft), specificând (atenţie!) că cei prezenţi la bal nu-i respectă pe agresori (Мы здесь не уважаем лишь агрессоров). Aş fi curios să văd în zilele ce urmează lansării eventuale interviuri cu moscovitul-fan-ţambal, dar pot bănui că omul ”vre ghini”, ca orice persoană rezonabilă. E drept că, uneori, binele politrucilor ruşi poate însemna răul tuturor celorlalţi.

 

Dar asta e altă poveste, iar Лигалайз nu e un politruc. Mai sunt curios şi cine i-a făcut versurile, sau dacă şi le-a scris singur. Sau dacă respectiva casă de discuri românească a condiţionat cumva ceea ce zice rusul în cântec. Cert este, însă, că ceea ce a ieşit transmite un mesaj pozitiv, de natură integratoare, care s-ar putea să fie pe placul mai multor conaţionali de ai noştri, treji sau beţi, unionişti sau antiunionişti şi aşa mai departe.

 

S-ar putea ca discuţia asta despre unul dintre miile de cântecele de petrecere lansate zilnic în lumea asta să nu conteze prea mult. La fel cum s-ar putea ca scandalagiii de azi, unionişti sau nu, să continue să-şi promoveze mesajele izolaţioniste, patriotarde şi, mai ales, ineficiente, fără a ţine cont de argumente.

 

Dar, atât timp cât casa de discuri este una europeană, cât ”agresorii” (vorba rapper-ului rus) nu-şi primesc respectele, sau cât piesa e un remake la remake-ul românesc La cârciuma de la drum (ZdobŞiZdub, Loredana şi Skizzo Skillz), viziunea asta integratoare, care ţine cont de inevitabilul celălalt de lângă noi, are şanse mai mari să devină cea câştigătoare. Nu de alta, dar celelalte au cam eşuat, chiar dacă nu ne place. În plus, dacă este să vorbim despre mentalităţi, cultura de masă este cea care are acces în cea mai mare măsură la acestea, aşa cum am mai spus-o şi anterior.

Alte ştiri despre: