12:27, 27 Noiembrie 2017
, PRO TV

Iulian Chifu: Strategii de comunicare: Referendumul impotriva votului mixt si schimbarea de agenda dupa infrangerea PSRM/Dodon


Orice actiune - inclusiv una politica, comunicationala, informationala - se judeca dupa finalitate. Are un obiectiv, o planificare, niste mijloace de exprimare, instrumente, oameni, resurse si, in final, o concluzie, o realizare. Abia ceea ce se obtine dupa derularea actiunii este definitoriu pentru a marca faptul ca am avut la baza o politica buna sau mai putin buna, scrie Iulian Chifu pe blogul sau.


 

Unii ar spune că, dacă scopul e bun, politica e bună. Nu, nu este aşa. Drumul spre iad e pavat cu bune intenţii. Intenţia bună sau drumul bun nu fac o politică bună, aşa cum o politică bună nu e una care arată bine în birou, dar e inaplicabilă în realitate sau, odată aplicată, determină aberaţii majore şi efecte secundare nefaste. De exemplu, în România, ideea votării preşedinţilor Consiliilor Judeţene direct, de către toată populaţia judeţului, într-un singur tur, a fost o politică bună la nivelul planificării, la nivelul implementării.

 

Grea posibilitatea ca cel mai votat candidat într-un tur să fie preşedinte de Consiliu Judeţean sau primarul unui oraş, chiar dacă nu obţinea majoritatea, să conducă judeţul sau oraşul, şi-i dădea o postură mai importantă şi mai solidă politic decât deputatului sau senatorului, ales tot uninominal, dar, evident, cu un număr mai redus de voturi, pentru că acoperea un colegiu mai mic decât un judeţ sau un oraş mare.

 

Ierarhia politică creată era un lucru bun, pentru că lăsa la nivel local forţa politică în partid şi coordonarea reprezentării în Parlament. Însă finalitatea s-a dovedit a fi profund nefastă: s-au născut sau s-au consacrat baronii locali, oamenii cu forţă mai mare decât conducerea partidului, iar aceştia au preluat partidele, mai ales cei din judeţele care au câştigat cele mai multe voturi pentru partid. Ghiciţi ce, cele mai multe voturi se aduc din judeţele cele mai sărace, cele mai puţin dezvoltate, mai conformiste, mai ascultătoare, cele conduse discreţionar, fără centre universitare, fără intelighenţie, fără societate civilă vie şi activă, fără spirit critic.

 

Acolo unde existau aceste ingrediente, victoria nu mai era posibilă în mod absolut, procentele erau mai reduse, deci şefii acelor judeţe nu erau în competiţia centrală la preluarea conducerii partidului. Rezultatul a fost unul dezastruos pentru calitatea reprezentării şi conducerii centrale a partidelor. Votul mixt a fost adoptat acum aproape jumătate de an. Într-un mod forţat, rapid, contrar recomandărilor europene, fără a ţine cont de opoziţie, fără un consens larg. Dar a fost adoptat.

 

Revenind acum la Republica Moldova, am asistat în urmă cu două zile la lansarea iniţiativei unui referendum împotriva votului mixt. Societatea civilă, susţinută de un număr de partide politice – PCRM, PPDA, PN – au lansat ideea strângerii a 200.000 de semnături pentru un referendum care să anuleze votul mixt. O iniţiativă civică cu fundament profund politic, relevantă ca exerciţiu de coagulare politică şi transpartinică.

 

Tipul de iniţiativă care pregăteşte majorităţi. Însă această iniţiativă comportă câteva elemente de discutat. Mai întâi, votul mixt a fost adoptat acum aproape jumătate de an. Într-un mod forţat, rapid, contrar recomandărilor europene, fără a ţine cont de opoziţie, fără un consens larg. Dar a fost adoptat. Ne menţinem opinia că nu există argumente legale solide care să justifice o asemenea schimbare prin cifre, studii sociologice şi precedente. Din contra, votul mixt şi cel uninominal favorizează partidul de pe prima poziţie, PSRM în cazul de faţă. În plan real, alegerea subliniază o prezumţie de malversaţiuni, utilizarea de resurse ale statului în campanie sau cumpărare de voturi pentru a compensa procentele pe care le primeşte votantul individual de partid.

 

Ideea că am câştigat toate alegerile locale şi, deci, pe constituenţe mai mici, voi câştiga şi alegerile generale, cum consideră PDM în evaluările sale, nu e sustenabilă, pentru că alegerile generale nu sunt alegeri locale, politica se face la centru, chiar dacă oamenii sunt aleşi local. Iar la centru contează imaginea reprezentanţilor de partid. Dar să vedem care sunt problemele referendumului împotriva votului mixt. Mai întâi, implică societatea civilă într-o iniţiativă de care profită doar partidele politice.

 

E gata societatea civilă implicată să-şi asume susţinerea acelor partide politice care i se asociază, cu care se asociază şi care vor profita de această schimbare? Precedente există. Alianţa Civică din România a susţinut şi s-a asociat Convenţiei Democratice, opoziţiei democratice, împotriva partidului fost comunist, FSN, partidului stat, şi a dat şi Preşedintele în 1996, pe Emil Constantinescu. Dar acea asociere a avut altă relevanţă şi alt nivel de prestigiu, o altă miză – combaterea comunismului într-un stat ieşit de sub dictatura comunistă. Este motivaţia de astăzi prestigioasă şi motivantă pentru societatea civilă care a iniţiat proiectul?

 

Este asocierea cu pleiada de partide relevantă şi înălţătoare prin scop? Admiţând prin absurd că un asemenea referendum ar trece, care e finalitatea? Ce se întâmplă cu votul? Nimic! Apoi, referendumul pe o temă tehnică, care nu aduce venituri, bunăstare şi avantaje cetăţeanului Republicii Moldova, pe care nu o înţelege, a cărei miză e simpla bătălie politică, e unul sortit eşecului. Oricâtă mobilizare s-ar face, oricâtă tehnologie de comunicare pe tema „combaterii Oligarhului Rău care a Capturat Statul“ ar răspândi, referendumul nu are sorţi de izbândă. Din contra, e menit să compromită prin eşec.


CITESTE MAI DEPARTE PE BLOG

Alte ştiri despre: