16:52, 6 Septembrie 2017
, PRO TV

Iulian Chifu: Noua Strategie hibrida a Rusiei: turbulente si razboi contra SUA si a Occidentului, cu mana nemultumitilor globali


Ingerintele Rusiei lui Putin in zone de conflict, acolo unde amplifica si dirijează situatia si actorii nemultumiţi spre razboi in detrimentul Statelor Unite si a Occidentului, din lipsa de capabilitati proprii de a infrunta SUA, fac din Moscova cel mai important actor statal ce utilizeaza metodele razboiului hibrid la nivel international, scrie Iulian Chifu pe blogul sau.


 

Şi nu e vorba doar despre negocierile şi susţinerea generalului rebel libian Khalifa Haftar sau de livrarea de arme talibanilor în Afganistan, ci, mai nou, de împingerea Orientului Mijlociu, în întregul său, spre război şi a Israelului la colţ, pentru a smulge avantaje şi concesii, eventual pe seama Statelor Unite. Testul cu armă nucleară de duminica trecută al Coreei de Nord condusă de Kim Jong-un e o nouă provocare la adresa Statelor Unite şi a situaţiei internaţionale în Asia de Sud-Est. O situaţie complexă, care ar aduce Phenianul în prim planul dezbaterilor internaţionale şi la masa de negocieri, dacă mişcarea nu ar fi fost amplificată şi sugerată direct de către Rusia lui Putin.

 

Mare jucător la cacealma, cu resurse economice tot mai precare şi cu armata convenţională limitată în capacitatea de a acţiona la distanţă strategică, preşedintele rus a reuşit să se insereze peste tot în lume în conflicte în care subminează interesele şi poziţiile SUA şi ale Occidentului, chiar dacă nu are neapărat capabilităţi şi instrumente pe teren. Este cazul Siriei, Libiei, Afganistanului, iar acum al Coreei de Nord. Marea problemă a Rusiei este aceea că nu poate oferi nimic SUA la nivelul reaşezării comunităţii internaţionale, pentru a fi acceptată ca superputere. A încercat postura bătăuşului din sistem, care creează probleme şi ocupă teritorial vecinii, pentru a fi întrebat, imediat, ce vrea, mai ales de mult prea fragilii europeni, la nivel militar şi emoţional şi, pe această strategie, pentru a câştiga ceva ulterior la masa de negocieri.

 

Adică provoacă un conflict, intră cu trupe şi ocupă teritorii, cu costuri cât mai reduse, negându-şi chiar prezenţa militară, pentru ca ulterior să câştige pacea. Însă după Ucraina, sistemul nu mai merge, aşa încât Rusia lui Putin a trecut la ingerinţe în conflictele altora, acutizarea lor, implicarea în acutizarea conflictului, pentru ca ulterior să intre în jocul păcii şi să aibă ce negocia contra controlului absolut în vecinătatea apropiată pe care şi-l doreşte. Rusia are şi o tradiţie, şi o memorie în această direcţie.

 

În perioada Războiului Rece era o formă clasică de a proceda, fiind întotdeauna în spatele celeilalte părţi în toate conflictele ce implicau Occidentul. Azi Putin nu mai deţine forţa, capabilităţile şi banii de atunci, de aceea speculează şi valorifică la maximum ce poate: forţa militară restrânsă, interesele şi carnea de tun ale Iranului şi miliţiilor şiite în Siria, diplomaţia şi vânzările de arme în Libia şi Afganistan, chiar dacă la foşti duşmani precum talibanii, pivotarea spre Asia şi incitarea la ruleta rusească cu arma nucleară, chiar cu riscul declanşării unui război major în Coreea de Nord.

 

Controversele mega-exerciţiului Zapad 2017: Rusia testează pregătirea pentru atacarea Occidentului În luna septembrie, Rusia desfăşoară mega-exerciţiul Zapad 2017, un exerciţiu care se desfăşoară o dată la 4 ani şi care, de această dată, a stârnit cele mai mari controverse. Elementele de preocupare au apărut de la numărul de soldaţi, nave, aeronave şi tehnică militară implicate, în forma transmisă de Moscova către NATO, care s-ar rezuma la circa 12.700 de soldaţi (13.000 după alte surse) şi numărul real de trupe implicate, situate de estimările lituaniene la 100.000 şi de cele ucrainene la 240.000 de militari implicaţi, chiar dacă nu toţi pe teren, în Belarus.

 

O componentă importantă a acestor exerciţii o constituie şi utilizarea corpurilor 1 şi 2 de Armată ale Armatei a 8-a de Gardă din Districtul Militar Sudic al Forţelor Armate ruse, desfăşurate în estul Ucrainei, în Donbas. De fapt, preocupările vin din numărarea distinctă a participanţilor la exerciţii care implică şi regiunea Extinsă a Mării Negre. Deci exerciţiile anunţate Zapad 2017 vor fi dublate de alte categorii de exerciţii neanunţate, de mai mica amploare, în alte zone, în timp ce zona de comandă şi control a Armatei Ruse din profunzimea teritoriului şi Forţele Aero-Spaţiale ruse vor participa şi ele, fără a fi cuantificate în numărul total anunţat.

 

A doua problemă majoră vizează transparenţa potrivit acordului OSCE, respectiv prezenţa unor observatori calificaţi, la un nivel potrivit, pentru a monitoriza exerciţiile şi a evita percepţii greşite şi evaluări sau chiar reacţii exagerate. Deşi Belarusul a anunţat pe toate agenţiile de presă invitarea NATO şi a statelor vecine, inclusiv a statelor baltice, Secretarul General al NATO a criticat lipsa de transparenţă şi respectarea acordurilor de la Viena, susţinând că aceasta e mimată şi se creează aparenţa respectării acordurilor, odată ce au fost invitaţi numai la ziua porţilor deschise şi doar ataşaţi militari rezidenţi. În perioada 14-20 septembrie, Rusia şi Belarusul vor desfăşura operaţiunile Zapad-2017, exerciţiu militar de amploare organizat o dată la patru ani, pe o arie geografică ce cuprinde ţărmul baltic, estul separatist al Ucrainei şi enclava Kaliningrad, aflată între Polonia şi Lituania.

 

Evenimentul a trezit nenumărate îngrijorări la Washington privind un posibil plan ascuns al Kremlinului prin această desfăşurare de forţe. Principala îngrijorare din birourile Pentagonului a fost că acest exerciţiu este un potenţial „cal troian” cu care ruşii ar putea sosi la pachet în Belarus, să amplaseze definitiv trupe, fără să se mai retragă, sau chiar să genereze o operaţiune militară ofensivă imediat, plecând de la acest exerciţiu. Secretarul general al NATO a declarat, la 3 august, că relaţiile Alianţei Nord-Atlantice cu Rusia „nu au fost niciodată atât de dificile” după sfârşitul Războiului Rece. Preşedintele Consiliului Naţional de Securitate de la Kiev, Oleksandr Turcinov, susţine chiar, într-un comunicat de presă al instituţiei pe care o conduce, emis la 22 august, că mega-exerciţiul militar ruso-belarus Zapad-2017 programat în septembrie nu este altceva decât o stratagemă prin care Kremlinul vrea să testeze pregătirea generală a forţelor armate ruse pentru un „mare război” cu Occidentul.

 

Oficialul de la Kiev a subliniat însă că nu doar forţele armate se „pregătesc de un război, ci întregul stat rus”, în chestiuni ce vizează „cheltuielile legate de materialele corespunzătoare şi alte tipuri de resurse”. Din punctul de vedere al lui Turcinov, pe fondul situaţiei economice dificile a Rusiei, care a forţat Kremlinul să-şi reducă infuziile bugetare în sectorul apărării, un astfel de exerciţiu militar la scară largă nu poate fi doar un exerciţiu de rutină. „În consecinţă, noi încercări de intervenţie militară a Rusiei în politicile interne ale Ucrainei, Belarusului, Caucazului de Sud şi Asiei Centrale nu pot fi excluse din perspectiva prezentată”, a precizat oficialul ucrainean. Zapad-2017 este încă un „pas al Rusiei spre intensificarea confruntării pe continentul european şi cere o reacţie foarte serioasă din partea Occidentului şi a Ucrainei”. De altfel, secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, va efectua azi o vizită la batalionul NATO desfăşurat în Polonia, o deplasare ce are loc înaintea amplelor manevre militare prevăzute de Rusia în Belarus, potrivit subsecretarului de stat în Ministerul polonez al Apărării, Tomasz Szatkowski.

 

În ajun, Jens Stoltenberg s-a întâlnit cu preşedintele polonez Andrzej Duda, după care s-a deplasat la baza NATO de la Orzysz (nord), care găzduieşte unul din cele patru batalioane multinaţionale desfăşurate în primăvară de NATO: sub comandament american în Polonia, britanic în Estonia, canadian în Letonia şi german în Lituania. Secretarul general al NATO a declarat, la 3 august, că relaţiile Alianţei Nord-Atlantice cu Rusia „nu au fost niciodată atât de dificile” după sfârşitul Războiului Rece, în timp ce comandantul forţelor terestre americane în Europa, generalul Ben Hodges, a vorbit despre importanţa trupelor de reasigurare şi descurajare amplasate în Flancul Estic pentru a susţine apărarea aliată în faţa ameninţărilor Rusiei.

Alte ştiri despre: