10:26, 6 Februarie 2018
, PRO TV

Iulian Chifu: Nevrozele Europei Unite: cercul de foc al conflictelor si amenintarilor interne si din vecinatate


Fantomele trecutului bantuie Europa. Nu e vorba doar despre noile amenintari - valuri de migranti, terorism intern, luptatori in teatre de operatiuni teroriste care revin acasa, separatism - ci si de mai traditionalele nationalism, euroscepticism, xenofobie, populism, curente care zguduie unitatea europeana, impreună cu Brexitul, dar mai ales de un val de revenire la politica de putere, realismul dur si pur, de reluarea manualelor de geopolitica, scrie Iulian Chifu pe blogul sau.


 

Dacă mai adăugăm la asta apetenţa spre utilizarea războiului ca soluţie a conflictelor şi divergenţelor internaţionale, avem imaginea complexităţii şi a cocktailului exploziv al Europei de astăzi. Pe deasupra, un cer de foc al conflictelor mai vechi sau mai noi a răbufnit de jur împrejurul Europei, atât în Est cât şi la Sud, ameninţând direct tihna bătrânei Europe.

 

Tot mai mult, senzaţia de cetate asediată se resimte la cetăţeanul mediu european, dacă nu ar fi şi numeroşi cai troieni interni care aduc toate categoriile de ameninţări şi violenţa directă în curtea cetăţii europene însăşi. Iar cercul trădează probleme mai vechi sau mai noi, dar cu certitudine conflicte viitoare cu efecte destructive la marginea şi, prin ecou, în mijlocul Europei unite.

 

Mai întâi, în Siria, ecourile utilizării armelor chimice, arme de distrugere în masa, se aud tot mai des. Dacă Barack Obama, sub spectrul premiului Nobel primit la începutul mandatului său, dar şi al promisiunilor electorale de a aduce soldaţii americani acasă din teatrele de război lung de la distanţă strategică, s-a abţinut să lanseze loviturile în Siria lui Assad când acesta a utilizat, în 2013, gaz sarin, un asemenea atac a determinat un avertisment dur cu rachete Tomahawk în aprilie anul trecut.

 

Suma de atacuri cu arme chimice ce au urmat, cu încălcarea angajamentelor la care şi Siria e parte din 2013, a fost sancţionată de statele preocupate de utilizarea acestui tip de arme. Iar revenirea la subiect arată o nouă implicare a SUA în conflict, la un alt nivel, dar şi excluderea Rusiei ca parte a soluţiei, prin responsabilitatea sa în acest subiect, prin blocarea monitorizării atacurilor cu arme chimice în statul din Levant. Ucraina îşi dezvoltă tot mai leneş conflictul generat de agresiunea militară rusă din Est.

 

Aici trimişii speciali rus şi american, consilierul preşedintelui Putin, Vladislav Surkov, şi Kurt Volker, au găsit temă comună şi calendar intercalat de gesturi care să reprezinte retragerea trupelor de toate categoriile din regiune şi introducerea, pas cu pas, a misiunii ONU în Donbas, care să preia şi controlul frontierei cu Ucraina. Greu de crezut că Rusia va ceda regiunea, însă semnalul arată că, în prag de alegeri prezidenţiale, Putin încearcă o iniţiativă care să-l menţină ca imagine de partea unei perspective de soluţie, chiar dacă răbufnirea conflictului e lesne de imaginat după 18 martie 2018.

 

Miza e interesantă, fiind singurul punct de convergenţă ruso-american faţă de multe ciocniri în prag de explozie pe alte teatre de operaţiuni. Pe alte meleaguri, europene de această data, Catalunia se confruntă cu momentul alegerii noului său preşedinte, cu un Carles Puidgemont fugit în exil la Bruxelles. Spania a preluat, cu mână de fier, controlul real pe teren şi a închis spectrul separatismului neconstituţional, însă tentativa de a conduce prin telecomandă din capitala Europei regiunea separatist a Spaniei subzistă.

 

Iar precedentul închiderii definitive a crizei separatiste catalane e o lecţie învăţată extrem de utilă altor regiuni de excepţionalism separatist economic din Europa. Mai ales până la retragerea Marii Britanii din UE, care va veni cu costuri incomensurabile, menite să descurajeze fără rest orice alt rebel plecat pe o asemenea pantă.


CITESTE MAI DEPARTE PE BLOG

Alte ştiri despre: