10:09, 11 Decembrie 2017
, PRO TV

Iulian Chifu: Legea Educatiei din Ucraina: repararea relatiei strategice cu Kievul


Relatiile bilaterale romano-ucrainene nu au fost niciodata mai bune la nivel strategic ca dupa Maidan, anexarea Crimeei si agresiunea militara din Estul Ucrainei, scrie Iulian Chifu pe blogul sau.


 

Asta deoarece România a susţinut fără rest integritatea teritorială, independenţa şi suveranitatea Ucrainei, pentru că a susţinut-o politic şi a susţinut-o la nivelul instituţiilor internaţionale, în timp ce românii din Ucraina au luptat, au murit şi au fost răniţi cot la cot cu voluntarii şi militarii ucraineni, în linia întâi din Donbas.

 

Era natural ca minoritatea românească din Ucraina să aştepte abordări mai bune şi mai blânde, drepturile pe care şi le dorea, ca minoritate loială statului în care se află. În schimb, a avut parte de câteva surprize neplăcute: ieşiri şi manifestaţii publice ale naţionaliştilor şi extremiştilor ucraineni împotriva minorităţii româneşti şi a doleanţelor sale, calificarea drept oameni ai ruşilor, dar, cel mai mult, o absenţă a autorităţii ucrainene care să contracareze şi să se delimiteze de aceste poziţii.

 

Asta doare cel mai mult. Peste toate, a venit Legea Educaţiei, care a schimbat fundamentele educaţiei secundare în limba minorităţilor, redusă la nivelul învăţământului primar şi cu o scădere a numărului de materii de studiat în gimnaziu în limba română în favoarea celor studiate în ucraineană. Nu-i vorba, raţiunile de la baza acestei legi sunt corecte: e natural ca cetăţenii Ucrainei, de orice naţionalitate, să cunoască limba ucraineană, limba oficială a statului de care aparţin. Pe modelul moştenit din perioada sovietică, limba de comunicare a fost cea a imperiului, rusa, nicidecum cea a statului unional. Recuperarea e grea, dură, şi durează. Aici a vrut să intervină Kievul, dar a făcut-o într-un mod dincolo de cele convenite şi de angajamentele internaţionale.

 

Articolul 7 din lege arată foarte clar aceste schimbări, care lovesc în toate minorităţile naţionale. Iar românii sunt şi ei incluşi în efectele acestei legi, care remarcă nivelul scăzut al abilităţilor minorităţii de a vorbi limba ucraineană. De aici până la mutarea divergenţelor la nivelul relaţiei interstatale a fost doar un pas: Parlamentul României a adoptat o declaraţie în acest sens, iar Preşedintele României, Klaus Iohannis, a anulat vizita de stat la Kiev. Totul până la rezolvarea problemei, respectiv modificarea legii. Potrivit Preşedintelui Petro Poroşenko, legea va fi modificată potrivit recomandărilor Comisiei de la Veneţia.

 

Un asemenea tip de garanţii l-a oferit şi Ministrul de Externe, Pavlo Klimkin, în timpul vizitei sale la Bucureşti. Rezultatul o să-l vedem zilele viitoare, când vor apare recomandările Comisiei de la Veneţia. Dar această perspectivă merită o evaluare generală a legii, cu precădere a articolului 7 despre predarea către comunităţile minoritare. Iar rezultatul e de aşteptat în termenii Convenţiei europene a limbilor şi minorităţilor naţionale şi a angajamentelor Ucrainei în faţa forurilor europene, la lansarea Acordului de Asociere cu UE.

 

De asemenea, trebuie remarcată abordarea diferită a României şi Ungariei, de exemplu, în raport cu subiectul, sau cea a Poloniei. Ungaria a fost din start blocantă, a respins orice modificare a legii şi a ripostat blocând orice reuniune multilaterală a NATO/UE în care să fie inclusă Ucraina. Anularea unei reuniuni a Comisiei NATO-Ucraina pare a fi unul din rezultate. L-am mai văzut la blocarea admiterii României în OECD. Exportul temelor bilaterale sau interne în teme internaţionale multilaterale şi afectarea temelor strategice e reprobabilă, spre deosebire de formula acordului bilateral, preferat de polonezi, şi de recursul la Comisia de la Veneţia, în cazul României.


CITESTE MAI DEPARTE PE BLOG

Alte ştiri despre: