11:06, 5 Octombrie 2017
, PRO TV

Iulian Chifu: Fragmentare, separatism catalan, suveranitatea limitata impusa de Rusia si operatiuni subversive trimit lumea in haos


Pe harta amenintarilor de securitate regionale si globale care ne afecteaza direct au aparut noi actori si noi fenomene, capabile sa arunce in aer lumea pe care o stim astazi. Astfel, inregistram un separatism catalan pe baze egoiste, exceptionaliste si criticabile moral prin lipsa de solidaritate cu natiunea spaniola de care apartin cetatenii regiunii, care anunta o refragmentare a Europei dupa valul de populism si euro-scepticism, scrie Iulian Chifu pe blogul sau.


 

Pentru Europa pe care o ştim şi căreia ne-am alăturat, cu bună ştiinţă, veştile sunt amestecate şi pe linia demitizării welfare state, a statului bunăstării în care Emmanuel Macron încearcă să limiteze mai întâi în Franţa excesele prestaţiilor sociale nesustenabile pentru economie şi clar contraindicate pentru sănătatea Europei, în timp ce abordările sale vizând suveranitatea europeană şi statalismul european împing viziunea sa către zone profund divizive, ce reclamă intrarea rapidă în dezbatere a proaspăt alesului Cancelar german, la al patrulea mandat, Angela Merkel.

 

În rest, ameninţările Rusiei revizioniste şi revanşarde continuă pe linia introducerii de facto a suveranităţii limitate de interesele ruse în spaţiul post-sovietic, în timp ce serviciile secrete militare continuă operaţiunile subvesrive în spatele liniilor inamice, culminând cu atacul cu drone şi aruncarea în aer a depozitului de muniţie de lângă Viniţa, al doilea distrus în ultimele 6 luni. Coreea de Nord continuă tensionarea în războiul cuvintelor cu SUA, dar accesând tot mai mult resursa cibernetică de ultimă generaţie pe care o cultivă.

 

În acelaşi timp trebuie să remarcăm acţiunile inedite ale diplomaţiei religioase inter-creştine şi pan-ortodoxe care-l aduc pe Patriarhul Kiril şi Biserica Ortodoxă Rusă din nou în mijlocul bisericilor surori şi în dezbaterea concilierii ecumenice inter-creştine, nu întâmplător la Bucureşti, în ajunul Centenarului care va aduce din nou vizita Papei, în perspectiva dezbaterilor Sinodului pan-ortodox din Creta, unde Rusia a lipsit.

 

Patriarhul Kirill a renunţat la izolaţionism şi a realizat că Biserica ortodoxă cu cel mai mare număr de credincioşi riscă să rămână în irelevanţă prin neparticiparea la dezbaterile şi reconcilierea inter-creştină şi, după întâlnirea cu Papa Francisc de la Havana şi în aşteptarea primei vizite a Papei la Moscova, tot anul viitor, se alătură conclavului pan-ortodox de la Bucureşti cu ocazia hramului capitalei, la prăznuirea Sfântului Dimitri cel Nou, la 10 ani de la întronizarea Patriarhului Daniel şi, cel mai important, în anul celebrării martirilor închisorilor comuniste, a drept-credincioşilor, dizidenţilor politici, rezistenţei şi clerului ce s-a săvârşit în închisorile regimului adus pe tancurile sovietice acum mai bine de 70 de ani.


Epoca fragmentării Europei: modelul separatismului catalan între excepţionalism şi egoism economic Referendumul catalan de duminică înseamnă mai mult decât joaca de-a şoarecele şi pisica cu secţii de vot închise sau redeschise în alte locaţii şi buletine confiscate sau retipărite. Înseamnă relansarea unei epoci în care populismul eurosceptic şi nu rareori eurofob se deplasează în mod substanţial către fenomene din spaţiul fragmentării Europei, al separatismului şi al rupturilor interne între regiuni puternice şi bogate, cu baze etnice mai mult sau mai puţin discutabile dar cu rădăcini istorice fundamentale.

 

O epocă ce poate readuce conflictele în prim plan, confruntări fratricide ce mănâncă resursele din motive absconse şi necredibile ale unei perspective de administrare mai bună în formate mai înguste, regionale, deşi principiile subsidiarităţii şi autonomiei administrative asigură instrumentarul necesar unor asemenea demersuri de probare a unei administrări în favoarea elitelor regionale şi locale. Referendumul catalan face parte dintr-o categorie de separatisme cu vagă relevanţă etnică, dar profunde rădăcini istorice. Însă asta doar la nivelul motivaţiilor, nu al cauzelor reale, nici al obiectivelor unei asemenea sciziuni profunde.

 

Din contra, raţiunea acestor mişcări este profund descalificantă moral şi greu de promovat în comunicare, odată ce vizează excepţionalismul unei regiuni care nu mai vrea să întreţină guvernul central, în fapt celelalte regiuni ale Spaniei mai sărace, o formulă de egoism şi lipsă de solidaritate naţională care se transpune în dorinţa de a păstra resursele doar pentru regiune, cu riscul de a le prăbuşi prin efectul anunţat al ieşirii din UE. Din păcate, pentru Catalonia şi poate pentru alte iniţiative din dominoul separatist egoist european, lecţiile învăţate vor veni prea târziu.

 

Într-adevăr, există câteva noduri separatiste de această factură, egoistă, să-i spunem generic, a bogaţilor care aruncă peste bordul Titanicului Spaniol sau Italian pe săracii din vapor, Catalonia alăturându-se aici Padaniei italiene, ca prototip de abordare a acestui tip de separatism. Spre deosebire de Scoţia, Irlanda de Nord şi Ţara Galilor, ba mai nou chiar şi Anglia, acolo unde motivaţiile sunt etnice, religioase şi nu rareori determinate de costurile ieşirii din UE pentru regiunile britanice profund dependente de finanţările europene (Scoţia şi Ţara Galilor, dar şi Irlanda) pentru fondurile din agricultură şi creşterea animalelor, Anglia mai ales în jurul Londrei de fondurile din învăţământ şi cercetare, Irlanda de Nord de introducerea frontierei europene terestre între cele două Irlande – Catalonia sau Padania nu au formule separatiste determinate de UE, din contra, Bruxellesul joacă un rol important de balansare a acestor porniri odată ce noul stat eventual rupt dintr-un stat membru UE trebuie să treacă prin toată suma de criterii şi acorduri politice (inclusiv a statului din care s-a rupt, care e membru şi are resentimente evidente) pentru a reveni în piaţa comună.

 

Brexitul va fi o bună indicaţie pentru orice stat separatist nou al epocii refragmentării Europei după linii nu rareori medievale, privind costurile unui asemenea demers. Separatismul catalan şi alte separatisme egoiste, marcă a excepţionalismului şi fugii de solidaritatea economico-financiară naţională actuală, vor experimenta direct o asemenea perspectivă. Din păcate, pentru Catalonia şi poate pentru alte iniţiative din dominoul separatist egoist european, lecţiile învăţate vor veni prea târziu. Graba de a aplica planuri de independenţă cu relevanţă strict de ambiţie şi acces exclusiv, nu numai privilegiat, la resurse poate duce la relansarea unor formule conflictuale dure şi la irosirea resurselor în confruntări fratricide inutile.

Alte ştiri despre: